5 arme bizare folosite în Al Doilea Război Mondial. Cum arată cea mai mare armă folosită vreodată într-o bătălie

Cel de-Al Doilea Război Mondial a reprezentat un important eveniment istoric atât în societate cât și în ceea ce privește armamentul militar. Cu toate acestea, inventatorii acelor vremuri au încercat să pună la dispoziția armatelor lumii unele dintre cele mai ciudate arme. Află ce arme bizare au fost utilizate în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Arme bizare realizate în Al Doilea Război Mondial

Marile puteri ale lumii au încercat să pună la dispoziție cele mai noi tehnologii și inovații în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Cu toate că unele invenții ale vremii au reușit să fie adaptate în timp și să fie utilizate chiar și în prezent. Cu toate acestea, există și arme mai puțin convenționale, iar la acestea s-a renunțat cu o mare ușurință din cauza ineficienței lor. Iată câteva astfel de arme despre care ai putea afirma că au fost cu adevărat ciudate.

Mine în spațiul aerian

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Acest tip de câmp minat a fost realizat având drept scop de a proteja navele britanice de avioanele care atacau. Astfel, un lansator de rachete trăgea de pe navă un proiectil capabil să ajungă la o altitudine de 300 de metri, explodând și disperând mine de care erau atașate parașute, de-a lungul a 120 de metri de cablu.

Câmpul minat aerian era destinat avioanelor inamice. Atât minele cât și cablurile erau destul de vizibile, iar piloții avioanelor inamice erau capabili să le ocolească. Minele care nu erau detonate erau luate de vânt și purtate chiar spre navele britanice care le lansau.

„Nu există nicio relatare privind doborârea unui avion în acest mod. Este posibil chiar ca acest sistem să fii rănit şi ucis mai mulţi britanici decât inamici, din cauza accidentelor, incendiilor etc.“, se arată pe o pagină de informare în acest sens.

Câinii soldați

Infanteria nazistă invada Rusia cu ajutorul tancurilor nemțești Panzer. Rușii utilizau câinii soldați încă din anul 1924, legând de ei dispozitive explozibile. Astfel, atunci când aveau loc antrenamentele, câinii erau înfometați și lăsați liberi pe lângă tancurile sovietice care aveau mâncare sub ele.

Odată ce câinii se aflau sub tancul respectiv, erau dresați să activeze cu ajutorul dinților un detonator. De cele mai multe ori, din cauza gălăgiei, câinii nu înțelegeau această comandă și se întorceau către dresor, sfârșind a fi împușcați de îndată ce erau observați.

Arma uriașă a lui Hitler

Hitler voia cu ardoare invadarea Franței, astfel că a solicitat crearea unei arme care ar fi capabilă să distrugă fortificațiile din beton ale liniei franceze Maginot, bariera care se afla între el și restul Europei Occidentale. După ce a căzut Franța, în anul 1941, producătorul german Friedrich Krupp A.G. a început crearea armei  Gustav.

Aceasta era înaltă de patru etaje și lungă de 50 de metri, cântărind 1.350 de tone. Era capabilă să tragă cu 4.500 de kilograme de cartușe pe țeava imensă de 30 de metri. Cu toate că era o armă puternică, era foarte greu de transportat, cu ajutorul unui sistem de șine și totodată reprezenta o țintă ușoară pentru aliați.

Tunul V-3

Acest V-3 reprezintă o rudă inutilă a rachetelor V-1 și V2 care au creat daune serioase Londrei în timpul războiului fulger – blitzkrieg. Acesta a fost dezvoltat în 1944 și a fost proiectat să tragă 300 de cartușe lungi de aproape 3 metri, având formă de săgeată. Anumite încărcătoare secundare erau dispuse de-a lungul țevii pentru a accelera proiectilul care ar fi ajuns, în ipoteză, în Londra de la o distanță de 160 de kilometri.

În momentul în care V-3 a devenit operațional, viteza cartușului era doar de 1.000 de metri pe secundă, având nevoie de dublul acestei viteze pentur a putea ajunge la Londra. Hitler a dorit crearea a 50 de astfel de arme, însă până ca planurile originale să fie aduse la viață. aliații au distrus arma. Două versiuni mai mici au fost apoi implementate, devenind operaționale, însă efectul acestora nu a contat deloc.

Tancul Goliat

Acest tanc era, de fapt, unul în miniatură, în ciuda numelui său. Era controlat cu ajutorul unei telecomenzi prin cablu. Lungimea cablului avea 650 de metri și se desfășura de la omul care manevra mini-tancul. Goliat era alimentat de două motoare electrice care au fost ulterior înlocuite cu unele pe gaz și capabil să transporte 45 de kilograme de explozibil.

Misiunea lui Goliat era aceea de a se strecura sub tancurile inamice. Cu toate acestea, mini-tancul era vulnerabil, având în vedere că acel cablu putea fi oricând tăiat. Ulterior, au fost introduse modele care puteau fi controlate prin unde radio. Nemții au construit 7.500 de astfel de mini-tancuri, fiind ceea ce urma a reprezenta drumul armelor controlate prin unde radio.