Home » Când, unde, cum » Închisoarea de temut unde și-au găsit sfârșitul numeroși deținuți. Ce secret îngrozitor ascunde Insula Diavolului

Închisoarea de temut unde și-au găsit sfârșitul numeroși deținuți. Ce secret îngrozitor ascunde Insula Diavolului

Cojocaru Cristian / 26.08.2021, 16:00
Închisoarea de temut unde și-au găsit sfârșitul numeroși deținuți. Ce secret îngrozitor ascunde Insula Diavolului

Insula Diavolului este o insulă din Oceanul Atlantic însă înainte, aici se afla închisoarea unde numeroși deținuți și-au găsit sfârșitul. Chiar dacă arată ca un paradis, petecul de pământ din Caraibe ascunde multe secrete întunecate.

Închisoarea unde numeroși deținuți și-au pierdut viața

Insula este plină de palmieri și este înconjurată de ape limpezi, însă frumusețea ei ascunde multe povești îngrozitoare. Vreme de un secol, mii de bărbați și-au pierdut viața acolo pentru că, până în anul 1953, această insulă de pe coasta Guyanei Franceze adăpostea prizonieri francezi care erau condamnați pentru ofensarea lui Napoleon al III-lea sau pentru alte crime.

Printre acești deținuți se aflau și persoane care au ajuns acolo fără motivul, una dintre ele fiind soldatul francez Alfred Dreyfus. Dintre miile de bărbați care se aflau acolo, foarte puțini au mai pus piciorul înapoi în Franța. Deținuții mureau din cauza bolilor, a malnutrițiie sau a maltratărilor suferite din partea gardienilor închisorii.

Paradoxal, înainte de a deveni o închisoare, Insula Diavolului reprezenta un loc al binefacerii. În anul 1760, coloniștii francezi care au fost decimați de febra galbenă, au găsit un refugiu pe această insulă. Cele trei insule au fost denumite Insula Regală –  în cinstea regelui lor, Insula Sfântului Iosif și Insula Diavolului, din cauza apelor pline de rechini. Astfel, întreg arhipelagul a fost denumit Insulele Salvării.

Un secol mai târziu, Napoleon al III-lea a decis ca aceste insule să devină o închisoare. Astfel, el trimitea aici pe oricine se opunea loviturii de stat care a avut loc în decembrie 1851. Totodată, la scurt timp după ce a preluat puterea, a trimis aici prizonierii, dintre aceștia făcând parte și 239 de republicani, opozanți.

Printre avantajele pe care le aducea această închisoare putem menționa faptulcă infractorii periculoși din țară erau aduși aici, totodată ajuta la colonizarea Guyanei și oferea forță de muncă ieftină.

închisoarea numeroși deținuți
Povestea celebrei inchisori a fost ecranizata

Foarte puțini deținuți mai ajungeau înapoi în Franța

O primă probă a deținuților era să scape cu viață călătoriei pe mare, nu mulți reușind acest lucru. De cele mai multe ori, izbucneau lupte între aceștia astfel că mureau. După ce soseau, prizonierii mergeau la St-Laurent-du-Maroni, acolo unde aceștia erau triați și trimiși în închisori diferite. Cei mai periculoși ajungeau pe una dintre cele trei insule.

Indiferent de închisoarea în care ajungeau, puțini rezistau. Se presupune că în jur de 40% dintre aceștia nu au supraviețuit nici măcar primului an de detenție pe insulă din cauza malnutriției și a bolilor. Pe lângă aceste lipsuri care le puneau viața în pericol, gardienii mai reprezentau încă un factor major al mortalității din cauza tratamentului aplicat. Pe lângă aceste lucruri, prizonierilor le era interzis să vorbească, să fumeze sau să citească.

Deși foarte puțini dintre aceștia au rezistat tuturor acestor îngrozitoare tratamente, chiar și așa, nu mai ajungeau să se întoarcă în Franța. Asta pentru că, deținuții nu puteau părăsi locul odată ce pedeapsa era finalizată, rămânând încă pe atât acolo.

Ofițerul militar condamnat pe viață

Unul dintre deținuții care s-au remarcat a fost ofițerul militar Alfred Dreyfus. Acesta a fost condamnat pe viață în anul 1894 de către guvernul francez pentru trădare. Deși scrisul său nu se potrivea cu cel care apărea în probele din instanță, el a fost acuzat că a oferit informații militare germanilor.

În cadrul unei ceremonii, ceilalți ofițeri i-au smuls acestuia medaliile și i-au strigat: ”Moarte lui Iuda! Moarte evreului!”, asta într-o perioadă în care francezii erau în mare parte catolici, iar Dreyfus a fost condamnat doar pe motiv că era evreu. Timp de patru ani, Dreyfus a rezistat eroic tuturor încercărilor de pe Insula Diavolului.

Acesta a fost hrănit cu carne de porc râncedă, a fost legat de pat și i s-a interzis să comunice cu ceilalți. În Franța se luau deja măsuri în favoarea lui, astfel că, scriitorul francez Emile Zola a acuzat guvernul francez în cazul lui Dreyfus, într-o scrisoare deschisă. Guvernul a cedat și l-a eliberat în anul 1899, exonerându-l în 1906.

Anul 1938 este anul în care guvernul francez încetează să mai trimită deținuți pe insulă, iar cel de-al Doilea Război Mondial a întrerupt închiderea închisorii. În anul 1953, ultimii prizonieri au părăsit insula. De-a lungul unul secol de groază, peste 80.000 de deținuți au luat calea Insulei Diavolului, iar aproximativ trei sferturi dintre aceștia, și-au pierdut viața acolo. Cadavrele acestora erau aruncate în apă rechinilor.