Insula Nazino, locul terifiant de pe Pâmânt unde mii de oameni s-au mâncat între ei. Planul diabolic al lui Stalin

Insula Nazino, locul înfricoșător de pe Pâmânt unde mii de oameni s-au mâncat între ei. De ce a trimis Stalin peste 6.000 de oameni și câți au reușit să supraviețuiască. Povestea te va impresiona!

Insula Nazino, locul unde mii de oameni s-au mâncat între ei

Insula Nazino este un petec de pământ de pe cursul râului Obi, din Siberia. Aflat departe de civilizație, acest loc are o istorie foarte întunecată! La începutul anilor ’30, dictatorul Iosif Stalin a deportat aici mii de oameni care se opuneau regimului. Izolată de restul lumii, această insulă a primit denumitea de Insula Canibalilor.

În acea vreme, în Uniunea Sovietică aveau loc multe crime, Stalin eliminându-i pe cei pe care îi considera o amenintare la adresa regimului. Cel mai adesea, era vorba despre opozanții din armată sau chiar din cadrul Partidului Comunist. Însă, Stalin nu ezita să îi elimine pe toți cei care contestau ordinea socială impusă.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Astfel că, a căutat o modalitate prin care să scapă de toți cei pe care îi considera „periculoși” și a ales să îi deporteze în taigaua siberiană. Departe de civilizație, aceștia nu se mai puteau opune regimului strict, chinuindu-se, mai degrabă, să supraviețuiască. Milioane de oameni au ajuns pe insula Nazino în vremea lui Stalin, chiar și pentru infracțiuni mărunte sau inventate, cum ar fi lipsa actelor de identitate asupra lor atunci când erau opriți de polițiști.

Cum trăiau aceștia pe insulă

În mai 1933, 5.000 de deportați au ajuns pe Insula Nazino, un petec de pământ de doar 600 metri lățime și 3,2 kilometri lungime. De fapt, era mai mult o mlaștină nelocuită. Nu exista absolut nimic construit pe ea, prizonierii neavând unde să se adăpostească în caz de vreme rea.

La acel moment, autoritățile nu erau pregătite și nu știau cum să facă față unui număr atât de mare de deportați. Insula ar fi trebuit să fie un lagăr de muncă, iar deportații ar fi trebuit să munceasă aici. Însă, nu au primit unelte, motiv pentru care prizonierii au fost abandonați până la un nou ordin de sus.

Situația a căpătat o turnură și mai rea pe 27 mai, atunci când pe insulă au mai ajuns alți 1.200 de prizonieri. Cum pe insulă nu exista nimic de mâncare, autoritățile au început să le trimită făină. În prima dimineață în care au început să o împartă, extrem de înfometați, prizonierii au sărit pe cei care o distribuiau. Pentru a îi liniști, aceștia au început să tragă în mulțime.

Se mâncau între ei pentru a supraviețui

A doua zi s-a întâmplat la fel, motiv pentru care autoritățile au decis să fie desemnați câțiva reprezentați care să ridice făina. Și chiar dacă primeau făină, aceștia nu aveau cum să facă pâine, pentru că, desigur, nu aveau cuptoare. Astfel că, amestecau apă cu făină și o mâncau crudă. Mulți au ajuns să se îmbolnăvească și să moară din această cauză.

După câteva săptămâni de trăit pe insulă, oamenii ajuseseră să moară pe capete. Era un adevărat haos, pentru că, din cauza lipsei hranei, prizonierii au început să se omoare între ei, unii chiar să se și mănânce.

„Pe insulă se afla un gardian, Kostia Venikov, care era tânăr. Îi făcea curte unei fete drăguțe care fusese trimisă acolo. O proteja. Într-o zi, a trebuit să lipsească puțin. Oamenii au prins fata, au legat-o de un plop, i-au tăiat sânii, mușchii, tot ce se putea mânca, totul …

Erau înfometați și aveau nevoie de hrană. Când Kostia s-a întors, fata era încă vie. A încercat s-o salveze, dar pierduse prea mult sânge”, a povestit un martor ocular, potrivit History Colllection.

Nu exista scăpare de pe Insula Nazino

În încercarea de a scăpa, prizonierii au început să își construiască plute. Din păcate, acestea s-au scufundat, mulți dintre aceștia murind înecați. Sute de cadavre ajuseseră să plutească în apropierea țărmului.

Cei care au reușit, totuși, să traverseze râul au murit în sălbăticia nemiloasă a Siberiei sau au fost vânați de gardieni. Din cei 6.200 de deportați, doar 2.000 au reușit să supraviețuiască până în iunie. Ulterior, ei au fost trimiși într-un lagăr de muncă, dar mulți au murit din cauza condițiilor dure.