Home » Când, unde, cum » Nea sau ne-a. Când se scrie legat și când dezlegat

Nea sau ne-a. Când se scrie legat și când dezlegat

Ileana Mladinoiu / 03.02.2022, 14:21
Nea sau ne-a. Când se scrie legat și când dezlegat

Cele două cuvinte nea și ne-a, pronunțate identic, cu aceeași structură fonetică, dar scrise diferit, numite omofone, nu sunt singurele care provoacă unora dintre vorbitorii limbii române un mic efort de gândire. Omofone ca acestea sunt numeroase: deal/de-al, neam/ne-am, cam/c-am etc., iar vocabularul nostru le evidențiază constant ca făcând parte dintre categoriile semantice: sinonime, antonime, paronime, omonime, omofone.

Nea sau ne-a. Precizări importante

Important în prezentarea textului propus acum este să știm când „nea” se scrie legat și când dezlegat, adică „ne-a”. Criteriile după care ne vom ghida sunt etimologice, gramaticale și de separare totală a sensurilor acestora.

Când se scrie legat și când dezlegat

[rssfeed id='1612173855' template='list' posts=2]

a)Argumente pentru nea legat

1.Se scrie „nea” legat când este substantiv masculin, variantă prescurtată, regională, pentru „nene”, uneori articulat nenea. Folosind  acest termen, se arată respect din partea unui copil/tânăr față de cineva mai în vârstă. De cele mai multe ori este urmat de numele persoanei (frate, unchi, bade).

De ex.: La mulți ani, nea Vasile!

De ce nu treci și pe la noi, nea Ștefane?

Bre, nea Gheorghe, observ că iubești animalele.

2.În limbajul poetic și popular, „nea”, ca substantiv feminin (articulat neaua), când înlocuiește sinonimele: zăpadă, omăt. Varianta „neauă” vine din latină nix, nivis.

De ex.: Fulgii de nea au reușit să îmbrace rapid toți copacii din cartier.

3.În locuțiunea adjectivală „de nea”, tradusă prin „alb strălucitor ca zăpada”.

Fata regelui avea o față de nea. Înseamnă că fata regelui avea fața de un alb strălucitor ca zăpada.

4.În expresia „a fi nea într-o parte”, cu sensul de a fi țicnit/nebun/smintit, ce-i drept utilizată foarte rar, conform dexonline.ro.

Greu de înțeles sensul dacă ar fi să-l introducem într-un context.

De ex.: Vecinul meu este nea într-o parte.

M-aș gândi imediat că lipsește de lângă nea numele vecinului. Vecinul meu, nea Marin, este într-o parte/într-o dungă. Numai așa am ști ce a dorit cineva să spună.

5.Ca interjecție sub formele: nea, nea-nea, ne, ni (din maghiară), nia, na se folosește pentru a îndemna unele animale domestice să meargă, să se oprească sau să fie gonite, ba chiar bătute.

Nea haită, pleacă de aici, că sperii copiii! Nea este apropiat de onomatopee și are  sensul de piei. Piei haită, că sperii copiii!

b) Argumente pentru ne-a dezlegat

Ca de obicei, analizăm cele două părți de vorbire. „Ne” este pronume personal, formă neaccentuată, persoana I, în dativ. Cui? Nouă, ne, ni sau în acuzativ. Pe cine? Pe noi, ne. Iar „a”, cum am mai explicat cu altă ocazie, este verbul auxiliar care formează perfectul compus al unui verb.

De ex.: Tata ne-a ordonat să fim cuminți. Cui a ordonat? Nouă/ne.

Diriginta ne-a invitat pe toți la teatru. Pe cine? Pe noi/ne.

„A” din ambele exemple a ajutat la formarea perfectului compus al celor două verbe, respectiv a ordona și a invita (desigur, împreună cu participiile trecute ale acestora-ordonat și invitat).

„Ne” și „a” se rostesc în aceeași silabă, dar sunt despărțite prin liniuță de unire (cratimă), fiindcă sunt, repetăm, părți de vorbire diferite. Reamintim și sensul lui „nea” legat, ați văzut ce înseamnă, și astfel avem tabloul complet al ortografierii lor.

De ex.: Un singur fulg de nea ne-a dat speranța că va ninge. Special le-am așezat alături, pentru a constata singuri acum diferența. Succes!