Până când moartea ne va despărți. Când și de ce au devenit oamenii monogami

„Până când moartea ne va despărți”. În ziua de astăzi, auzim tot mai des că fiecare are perechea lui, acel partener unic alături de care îți vei petrecere tot restul vieţii. Cu toate că poligamia se practică în anumite culturi actuale, oamenii tind, în cea mai mare parte, tot spre monogamie. Dar nu a fost aşa dintotdeauna.

Până când moartea ne va despărți

În zilele noastre, majoritatea oamenilor sunt monogami, însă în vremurile de demult lucrurile nu stădeau deloc așa. Cercetătorii de la University Collage London au studiat intens această situaţie şi au ajuns la o concluzie clară: monogamia a apărut pentru a ajuta bărbații să îşi poată proteja copiii de alţi masculi care le erau interesați să se cupleze cu proaspetele mame.

„Monogamia există în cultura noastră cam de 1.000 de ani”, spune Kit Opie, un antropolog care studiază evoluţia omenirii în cadrul universității. Aceasta susţine că primatele, care au existat în urmă cu 75 de milioane de ani, preferau să îşi trăiască viaţa de unele singure, petrecând timp împreună doar în momentul împerecherii.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Însă, odată cu trecere timpului, primatele au început să fie mai sociabile și să trăiască împreună în grupuri, dar singurii care au devenit monogami au fost oamenii. În prezent, specii de primate precum cimpanzeii se împerechează cu mai multe femele din grupul din care fac parte. „Oamenii au luat-o într-o altă direcţie”, spune Opie Iar teoriile sugerează că acest comportament are legătură protejarea sănătăţii individuale şi a celor nou-născuţi.

Cu timpul, a început și răspândirea bolilor cu transmitere sexuală

Pe măsură ce grupurile se măreau, de la zeci de oameni la mii de indivizi, creștea și viteza de răspândire a bolilor cu transmitere sexuală. Chris Bauch şi colegii lui din cadrul Universității Waterloo din Canada s-au folosit de matematică pentru a simula evoluţia modului de împerechere în societatea umană.

Cu ajutorul factorilor demografici și a informațiilor avute la dispoziţie despre bolile existente, ei au concluzionat că odaă cu extinderea societății, bolile cu transmitere sexuală au devenit epidemice în rândul oamenilor. Oamenii de știință sunt de părere că această creștere a numărului de cazuri de boli transmisive a pus o presiune atât de mare pe oameni să devină monogami, încât s-au străduit, și continuă să se străduiască, să menţină acest comportament.

În grupurile mici de oameni, cele ale culegătorilor de pe vremuri, nu exista o asemenea ameninţare, dar odată ce grupurile s-au extins, iar agricultura a cunoscut și ea o dezvoltare mai mare, bolile transmisive deveniseră atât de răspândite, încât a fost nevoie să se ia măsuri drastice în sânul comunităţilor. Cum nu exista nicio formă de tratament pentru probleme medicale de acest fel, bolile puteau conduce la infertilitate, din cauza infecțiilor precum sifilisul, gonoreea, sau chlamydia.

Monogamia devenise soluția pentru ca masculii să își protejeze moștenitorii

Așadar, monogamia devenea soluția cea mai bună pentru ca bărbații să își poată proteja moştenitorii. Mai mult, populația începuse deja să perceapă aceste boli transmisive ca fiind o pedeapsă pentru cei ce mai practicau poligamia.

O altă teorie, susţinută şi de Opie, spune că monogamia le permitea oamenilor să îşi păstreze averea dobândită din agricultură prin intermediul căsătoriei. „Este o abordare interesantă! Mariajul a început să conteze prin prisma moştenirii averilor. Monogamia s-a născut datorită mariajului, nu a sistemului de împerechere.”

Chris Bauch spune că alt factor care a dus la răspândirea monogamiei este posibilitatea de a face alegeri pe care femeia începea să o aibă. De asemenea, odată cu trecerea timpului, creierul uman a devenit mai mare decât cel al predecesorilor lor, lucru care le-a „adus” mamelor mai multă atenție pentru bebeluși. Acestea îi alăptau și aveau mai multă grijă de ei, fără a mai fi disponibile pentru împerechere la scurt timp după naştere.

„Bărbaţii stăteau şi aşteptau ca să se poată împerechea din nou cu femeile. Însă nu mai planificau să-şi omoare nou-născutul, dimpotrivă, începeau să-l protejeze tocmai pentru a-şi menţine femeia – adică proaspăta mamă – alături”, a mai spus Opie.