1 decembrie 1918 a fost și este un moment crucial în istoria țării noastre, dar mai ales pentru Alba Iulia. La acea vreme, cu numai 10.000 de locuitori și două hoteluri, micuțul oraș a trebui să răspundă provocării de a organiza un eveniment unic, Marea Adunarea Naţională. În numai 10 zile, fără telefoane mobile sau internet. Iată câteva lucruri mai puțin știute despre Ziua Națională a României.
Începând din 1990, în fiecare an, pe 1 Decembrie, cu toții sărbătorim Ziua Națională a României. În urmă cu 103 ani, pe 1 decembrie 1918, în cadrul Adunării Naționale de la Alba Iulia se adopta rezoluția Unirii Transilvaniei, Banatului, Crisanei și Maramuresului cu România. În 1918, se uneau toate provinciile sale istori între aceleași granițe. Dar hai să aflăm mai multe lucruri interesante despre Ziua Națională a României
Prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, Parlamentul României a hotărât proclamarea zilei de 1 Decembrie ca Zi Națională a României. 1 Decembrie marchează un moment crucial din istoria țării noastre, cel în care în cadrul Marii Adunări de la Alba Iulia s-a votat în unanimitate unirea Transilvaniei cu Romania, în 1918.
Primul 1 Decembrie ca Zi Națională a României a fost marcat la Alba Iulia, pe 1 decembrie 1990. De atunci, an de an, în toată țara se organizează parade militare și numeroase ceremonii cu depuneri de coroane în onoarea eroilor căzuți pe câmpurile de luptă.
1 Decembre 1918, Alba Iulia. Vânt tăios, lapoviță și ninsoare. „Mă aflam în calitate de comandant și portdrapel pe una din tribune. Lumea forfotea și se înghesuia”, a povestit Valer Pașcu, în cartea de memorii „Când bate ceasul mai presus de vreme” de Constantin Dumitrescu.
Oamenii din toată țara veniseră la Alba Iulia cu trenul, trăsura sau sania. Peste 1228 de delegați oficiali și peste 100.000 de simpli participanți au luat parte la acel moment grandios.
Puțini știu că detaliile despre acest eveniment s-au stabilit în Hotelul „Hungaria” din Alba Iulia, un imobil impresionant în 1918. Personalitățile politice ale vremii au ales acest hotel ca loc de întâlnire în zilele de dinainte de 1 decembrie și aici s-a stabilit tot programul zilei Marii Uniri.
Ciudat sau nu, hotelul purta numele „Hungaria” și nu era singurul la acea dată în Alba Iulia. Acest lucru a ridicat multe semne de întrebare în ceea ce privește motivul pentru care a fost ales acest imobil. Într-un imbold românesc puțin naționalist, „Hungaria” a fost gazda multor delegaților importanți, dar și locul în care s-a înfăptuit pe hârtie Unirea.
După 1918, autoritățile din Alba Iulia au ales să schimbe numele hotelului în „Dacia”, ulterior, în perioada comunistă devenind Apulum”, pentru ca, într-un final, să fie demolat.
Consiliul Național Român Central, cu sediul la Arad, a decis ca orașul Alba Iulia să îi adăpostească între zidurile sale pe reprezentanții poporului românesc din Transilvania din două motive istorice: pe 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul intra triumfător în Alba Iulia, cetatea fiind capitala domnitorului în scurta perioadă cât a durat Unirea celor trei principate (Muntenia, Moldova și Transilvania), și, totodată, în 1784, pe același platou al Cetății, Horia și Cloșca erau trași pe roată după ce au fost condamnați.
De asemenea, au mai existat și alte motive cheie care au stat la baza alegerii oraşului Alba Iulia, în locul altora precum Arad, Sibiu sau Blaj:
Marea Unire de la 1918 a fost posibilă grație unei uniri de forțe a mai multor categorii sociale. Astfel, și Biserica a avut o contribuție importantă la acest eveniment.
Pe 1 Decembrie 1918, Biserica românească a trimis mai mulți delegați de drept: cinci episcopi, patru vicari, 129 de protopopi, zece delegați ai consistoriilor ortodoxe, ai capitolurilor unite, cate un reprezentant ai Institutelor pedagogice, dar și cate doi reprezentanți ai studenților de la fiecare institut teologic, preoți și învățători ai școlilor confesionale, numeroși preoți împreună cu păstoriții lor.
După încheierea Revoluției de la 1848, s-a născut o mișcare feministă care nu dorea obținerea de drepturi egale cu ale bărbaților, ci lupta pentru unitate națională. În acea perioadă, se credea că emanciparea femeii va fi posibilă numai după emanciparea națiunii. La Marea Unire de la Alba Iulia această mișcare a numărat 61 de reprezentante.
În 1918, românii avut legate la gât mărgele de usturoi, crezând că astfel se apară de boală. Medicii nu mai puteau face față pandemiei, iar unica speranță era prevenția. Numeroase campanii de informare îndemnau populația să poarte măști de protecție: „Purtarea măștii vă va salva viața! Masca vă protejează în proporție de 99% împotriva gripei”.
În acea zi, românii nu au mai ținut cont de nimic și s-au adunat la Alba Iulia pentru a lua parte la cel mai important moment din istoria țării noastre.
Încă de la începutul anilor 1900, românii se luptau cu boli teribile, precum febra tifoidă, tusea convulsivă sau tuberculoza.