Calendar ortodox februarie 2023. Care sunt cele mai importante sărbători din această lună

Februarie este a doua lună a anului al cărei nume derivă din latinescul „februarius”, cu referire la festivalurile de purificare celebrate în Roma antică în această perioadă a anului, Lupercalia. Iniţial, nu făcea parte din calendarul roman, care începea cu luna martie. Abia în secolul al VI-lea î.Hr., al doilea dintre cei șapte regi legendari ai Romei, Numa Pompilius, creatorul calendarului sacru, a adăugat luna ianuarie la începutul anului, iar luna februarie la sfârşit. Așadar, februarie a fost a 12-a lună a anului din calendarul roman și avea la început 29 de zile, dintre care una a fost mutată ulterior în august. Acum include 28 de zile pentru anii obişnuiţi şi 29 pentru anii bisecţi.

 Ce semnificație are denumirea lunii februarie

Din punct de vedere etimologic februarie era „luna purificărilor”, când exista obiceiul de a o celebra pe Februa, porecla zeiței Juno, zeița eliberării femeilor în momentul nașterii lor. Simboliza atât plecarea morților în adâncurile abisului, cât și apariția unei noi vieți, cu „februales” (sau februes). În calendarul gregorian, luna februarie este a doua lună a anului și are consemnate în calendarul ortodox următoarele sărbători creștine.

Calendar ortodox februarie 2023. Ce sărbători sunt 

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

2 februarie-Întâmpinarea Domnului, cruce roșie

Întâmpinarea Domnului este prăznuită la 40 de zile de la nașterea lui Hristos, pe 2 februarie, când Mântuitorul a fost dus la Templu de către  Fecioara Maria și dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevedea ca orice întâi născut de parte bărbătească să fie afierosit lui Dumnezeu.

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului a fost introdusă la Roma de papa Gelasiu în anul 494. În felul acesta, a fost înlocuită străvechea sărbătoare păgână a Lupercaliilor, de la începutul lui februarie.

Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a rămas ca pildă și la noi, ca sfântă îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserică, la patruzeci de zile dupa naștere, pentru molifta de curățire a lor și închinarea pruncilor la sfintele icoane.

10 februarie-Sfântul Haralambie, cruce neagră

Sfântul Haralambie este cunoscut ca apărător de ciumă și de foamete. Istoria consemnează că oamenii au cerut ajutorul său în diferite situații grele cum au fost „ciuma lui Caragea“, din 1813, și foametea din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, din 1795.

24 februarie-Întâia și a doua aflare a capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, cruce neagră

Când Biserica Ortodoxă prăznuiește Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, pe 24 februarie, tradiția românească vorbește despre ziua lui Dragobete, un personaj mitologic transmis de-a lungul vremii, din generație în generație, de la strămoșii noștri daci și transformat, apoi, într-un fel de ocrotitor al tinerilor și patron al iubirii. Alții spun că, în realitate, Dragobete a fost un tânăr frumos, cu părul negru ca abanosul și ochii verzi, lăsat de Dumnezeu pe pământ ca să-i învețe pe oameni iubirea. Maica Domnului l-a transformat în „Năvalnic” sau „Limba cerbului”, una dintre cele mai cunoscute plante de leac din medicina populară. Legendele despre Dragobete diferă de la zonă la zonă, însă toate îl asociază cu sentimentul profund al iubirii.

Însă, sărbătoarea care primează pe 24 februarie, aproape de începutul primăverii, este cea a Aflării Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, fără să ignorăm exprimarea sentimentelor de iubire față de cei care ne sunt aproape, după cuvântul Cuviosului Porfirie, care ne zice: „Pentru ca toţi să te iubească, trebuie ca tu mai întâi să-i iubeşti”.

28 februarie- Sfinții Cuvioși Ioan Casian și Gherman din Dobrogea, cruce neagră

Sfinții Ioan Casian și Gherman au pus bazele învățăturii în Casimcea și pe lângă Episcopia Tomisului. Ei au petrecut o vreme într-o mănăstire din Constantinopol, fiind hirotoniți de Sfântul Ioan Gură de Aur, în apărarea căruia aveau să vină mai târziu.