Ce se spune de spovedanie. Recomandări și sfaturi prețioase de la preoți

Cel de-al patrulea volum din cuvintele și sfaturile duhovnicești ale arhimandritului Cleopa Ilie, apărut sub titlul „Ne vorbește Părintele Cleopa”, conține învățături morale ortodoxe esențiale necesare creștinilor, mai ales celor tineri. Împărțită în cinci Convorbiri, fiecare cu tema sa, cu întrebări și răspunsuri, lucrarea se referă și la păcat, spovedanie și Împărtășanie.

Ce se spune de spovedanie

Special am început cu Părintele Cleopa Ilie, decedat la mănăstirea Sihăstria în 2 decembrie 1998, deoarece este unul dintre cei mai mari spirituali români ai secolului XX, cu cea mai mare influență asupra monahismului românesc și asupra Bisericii Ortodoxe din România, în general.

Părintele Cleopa este încă prezent, prin memoria persoanei sale carismatice și mai ales prin scrierile sale spirituale, în viața multor călugări și credincioși din România, ba chiar dincolo de granițele acestei țări. O parte dintre scrierile sale au fost traduse în mai multe limbi.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Întrebat de către Arhimandrit Ioanichie Bălan, cel care s-a ocupat de îngrijirea conținutului cărții „Ne vorbește Părintele Cleopa”, ediția a III-a, care este baia duhovnicească care spală și scoate din rădăcină păcatele omului, răspunsul părintelui Cleopa a fost că după baia sfântului Botez, este Taina Sfintei Spovedanii. Aceasta curăță păcatele oamenilor în anumite condiții canonice.

„Spovedania/pocăința/mărturisirea păcatelor este una din cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii, prin care Dumnezeu iartă și dezleagă păcatele tuturor celor care se pocăiesc cu sinceritate și hotărăsc să ducă o viață curată, după voia lui Dumnezeu”, spune Cleopa Ilie.

În accepțiunea Sfântului Nicodim Aghioritul, cele patru părți ale Pocăinței sunt:

• Durerea inimii și părerea de rău a celui ce a facut păcatul;
• Spovedania prin viu grai și individual la duhovnic;
• Împlinirea caonului dat de duhovnic;
• Dezlegarea, sau cheia Sfintei Spovedanii, care se face pe capul celui ce s-a spovedit prin punerea mâinilor și semnul Sfintei Cruci.

Cel mai mare efect al Spovedaniei este dezlegarea și iertarea păcatelor celui ce s-a mărturisi, după cuvantul Domnului care zice: „carora veți ierta păcatele se vor ierta lor și cărora le veți ține, ținute vor fi”.

Recomandări și sfaturi prețioase de la preoți

Cele mai dese întrebări puse de către preoți persoanei care merge să se spovedească sunt: de ce, când, de când, până când, cum, cu cine ai păcătuit și pentru ce te-ai oprit din a păcătui. Fiecare cu un anumit răspuns. De exemplu. pentru de când ai păcătuit poate arăta în ce raport se află omul cu păcatul pe care tocmai l-a mărturisit.

Preotul Ioan Valentin Istrati din Iaşi ne povățuiește ce să spunem când mergem la spovedanie, mai ales dacă este Prima Spovedanie, sau una după multă vreme. Astfel:

Să vorbim cu părintele duhovnic înainte de Spovedanie, pentru că el este în măsură să ne alunge temerile, prejudecăţile şi părerile despre o asemenea Sfântă Taină. Discuția trebuie să fie liberă, să ne pregătească mental pentru mărturisirea păcatelor. Tot duhovnicul ne poate spune ce rugăciuni sunt de făcut înainte de Spovedanie, unde să găsim un ghid special etc.

Să citim rugăciunile pentru Spovedanie. „Mărturisirea este un exerciţiu spiritual complex, care merge la rădăcinile căderilor noastre spirituale. Ce altă cale mai bună pentru reconcilierea noastră cu Dumnezeu poate fi decât rugăciunea? Ea aduce şi o sensibilitate şi o atenţie sporită pentru momentul mărturisirii, o simţire a efectelor răului în viaţa noastră, un dor de Dumnezeu şi de curăţie şi o plângere interioară în care păcatele sunt respinse din suflet şi apare hotărârea de a nu mai păcătui. Dumnezeu poate ierta orice păcat dacă ne spovedim sincer şi dacă urmăm tratamentul prescris de Doctor”.

Să meditam asupra păcatelor noastre, făcând un fel de bilanţ interior, de gândire retrospectivă şi anticipativă asupra vieţii noastre, să fim hotărâți de a abandona vechea viaţă. Inima uşurată de rugăciune, simte mai acut nevoia de pocăinţă.

Să avem o inimă plină de regret. „Apropierea de scaunul Spovedaniei înseamnă un pas spre Dumnezeu. Lepădarea de păcate şi de patimi trebuie făcută însă cu străpungerea inimii, cu regret pentru răul pe care l-ai săvârşit, cu dorinţa de a vindeca rănile din sufletul tău. (…) Părintele duhovnic trebuie să audă ce este putred şi rău, nu ceea ce este bun. Spovedania nu este povestea vieţii noastre, ci examenul de extirpare a păcatului şi a răului din sufletul nostru”.

Să fim conciși. Toate păcatele trebuie descrise pe scurt, fără a apela la circumstanţe şi amintiri colaterale, sau să cădem în amănunte particulare. Totuşi, mărturisirea nu trebuie să fii prea generală, pentru a permite duhovnicului să vadă amplitudinea şi înrădăcinarea omului în păcat, sau dimpotrivă.

Să fim clari. Expresii de genul „am fost ispitit”, „am căzut” etc., nu înseamnă nimic în iconomia examenului şi a iertării.

Să ne spovedim complet. Este important să ne spunem toate păcatele, fără a ascunde ceva. Scopul spovedaniei nu este de a arăta bine la chestionar, ci de a scăpa de păcate şi de a afla adevărul despre noi.

Să primim canonul cu credincioşie şi să-l împlinim. „Epitimia sau canonul nu este nicidecum o pedeapsă pentru păcat, ci un medicament care alinează durerea şi vindecă rănile interioare ale sufletului. De obicei canonul trebuie să fie proporţional cu păcatul: rugăciuni, milostenie, metanii, post etc.”

Spovedania este o realitate ce trebuie repetată frecvent. Omul are nevoie de Spovedanie, cum are nevoie de spălarea trupului. Odată cu abandonarea vechilor păcate, acesta devine mai atent şi la nuanţele întunecate ale vieţii, mărturiseşte nu numai faptele rele, ci gândurile, intenţiile, ideile, care ar putea aduce întuneric în viaţa sa.

Slujitorii bisericii spun că un om cu o viaţă spirituală avansată, odată cu smerenia, întăreşte şi aprofundează spovedania, ca întâlnire cu Dumnezeu şi ca bilanţ interior al sufletului până la judecata lui Dumnezeu.

Ileana Mlădinoiu