Cine a construit castelul Bran. Cum a ajuns un simbol al României

Misteriosul castel Bran este una dintre atracțiile turistice cele mai populare din România. Legenda ce spune că acest castel a servit ca loc al ghinionului pentru contele Dracula reprezintă, fără îndoială, motivul pentru care numeroși turiști îi trec porțile. Totodată, Bran face parte dintre castelele medievale cele mai impresionante și bine conservate din țara noastră. Ca veche reședință regală românească, castelul Bran se află la a un pas de Brașov (aproximativ 30 de km), într-un mediu natural de vis, înconjurat de vârfurile munților Bucegi și Piatra Craiului, impresionând turiștii din momentul în care este întrezărit. Ridicată pe vârful unei stânci amețitoare și înconjurată de pini, clădirea domină împrejurimile.

Cine a construit castelul Bran. Scurt istoric

În anul 1211, Cavalerii Ordinului Teuton, ordin religios catolic înfiinţat de cruciaţii germani în Palestina, la sfârşitul secolului al XII-lea, primesc de la regele Andrei al II-lea al Ungariei Țara Bârsei, denumită și Depresiunea Brașovului/Depresiunea Curburii Carpatice. Darul urmărea stabilirea în regiune a teutonilor și apărarea graniței de sud-est a Transilvaniei de cumani și pecenegi. Teutonii ridică o fortăreaţă la Bran (denumirea turcă a cuvântului „poartă”), însă în anul 1226, ei sunt izgoniţi din regiune.

În perioada 1342-1382, Ludovic I, numit „cel Mare” sau „Ludovic Maghiarul” devine rege al Ungariei. În anul 1343, Basarab I a recunoscut suzeranitatea lui Ludovic cel Mare asupra Valahiei. De atunci încolo, Ludovic I a purtat şi titlul de domn al Țării Româneşti, iar Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I, a înnoit pe 10 februarie 1355 raportul de supunere faţă de rege, primind în schimb Banatul de Severin şi protecţia lui. În acest context istoric, pe 19 noiembrie 1377, cancelaria regelui maghiar Ludovic cel Mare emite la Zvolen, un oraș din Slovacia centrală, un act prin care acordă locuitorilor Brașovului privilegiul construirii unui castel. Documentul îi determină pe sașii din întreaga regiune a Brașovului să participe la construcția castelului Bran, denumit inițial Dietrichstein sau Törzburg în limba germană, Törcsvár în maghiară și Turciu în limba română. Locul ales pentru construcţie era situat pe o stâncă abruptă dintre Măgura şi Dealul Cetăţii, ce dispunea de o vedere excepţională spre dealurile învecinate, spre Valea Moeciu şi Ţara Bârsei.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

De menționat că textul documentului din 1377 cu privire la o „nouă cetate de piatră”, care precizează şi că „pădurea a fost tăiată în lung şi în lat pentru a se putea ridica o nouă cetate“, ar da istoricilor posibilitatea să deducă faptul că fortificaţia de piatră ar fi fost precedată de o întăritură de graniţă mai veche. Probabil o cetate construită din lemn, pe o stâncă, ridicată de cavalerii teutoni (1211-1225), atribuită magistrului Theodorikus şi supusă jurisdicţiei comitatului regal de Alba Iulia, deși acest raţionament se află încă în dezbatere intensă.

În anul 1388, după 11 ani de la actul lui Ludovic I era încheiată construcţia castelului, care avea atât rolul de vamă- reţinea 3% din valoarea mărfii care intra şi ieșea din Transilvania- cât cel de fortăreaţă, având la bază forma unui patrulater neregulat, situată la graniţa estică a Transilvaniei şi destinată încercării de a opri extinderea Imperiului Otoman.

Istoria mai puțin știută a castelului Bran

Paza permanentă a cetății era formată din soldați locali, mercenari, și câțiva cavaleri din orașul apropiat Cristian, construit tot de cavalerii teutoni. Castelanul Branului era ales de către rege, de obicei din rândul sașilor. Rolul său fiind din ce în ce mai important în istoria Transilvaniei, la sfârșitul secolului al XV-lea, comandantul castelului ajunge să dețină și titlul de vice-voievod al Transilvaniei. Turnul de pază din lemn a fost, însă, asediat și ars în 1242 în timpul invaziei mongole.

În anul 1395, Sigismund de Luxemburg, împărat german şi rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Ţara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său. În anul 1407, Sigismund îi acordă temporar lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) şi Bologa, pentru a se putea retrage aici în caz de atac al turcilor, Branul aflându-se sub autoritatea Ţării Româneşti până în anul 1419, când după moartea voivodului, instabilitatea politică din Țara Românească îl determină pe Sigismund să preia castelul și să îl încredinţeze principilor Transilvaniei. În anul 1427, castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Braşovului în cea a Coroanei Ungariei, care a finanţat lucrările de fortificare şi de extindere.

În anul 1441, turcii întreprind o incursiune în Transilvania, dar Iancu de Hunedoara îi înfrânge la Bran. Iancu, principe al Transilvaniei, are nevoie de sprijinul sașilor la graniță și reîntărește privilegiile acordate locuitorilor Brașovului de Mircea cel Bătrîn și de Sigismund.

Vlad Ţepeş, însărcinat de principii Transilvaniei cu rezistența antiotomană la graniță, este aliat cu Branul și Brașovul în timpul primei sale domnii (1448) și în perioada de până la cea de-a doua domnie. Cu toate acestea, la începutul anului 1459, în timpul celei de-a doua domnii (1456-1462), armata sa trece prin Bran și atacă Braşovul pentru a rezolva un conflict dintre domnitorul Ţării Româneşti şi saşii care cereau taxe vamale tot mai mari şi îl susţineau pe oponentul său la tron.

Vlad Ţepeş arde suburbiile oraşului şi omoară sute de saşi, provocând comunitatea săsească să se răzbune şi să-l zugrăvească în cronici ulterioare drept un tiran extrem de sângeros. Momentul avea să contribuie la crearea multor legende, care aveau să aducă, peste ani, o faimă remarcabilă Castelului Bran.

Suntem în 1498, când cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către Scaunul Braşovului, iar saşii din oraş plăteau 1000 de florini pentru dreptul de folosinţă asupra castelului, inclusiv a vămii, pentru zece ani. Apoi, în 1541 otomanii cuceresc regatul ungar, dar contractul de folosinţă a cetății este prelungit succesiv, pentru ca în 1622 construcția să suporte modificări importante, inclusiv adăugarea turnului de sud, după planurile principelui Gabriel Bethlen. Abia la 25 aprilie 1651, brașovenii reușesc să încheie cu principele Gheorghe Rackoczi al II-lea un act de vânzare-cumpărare a castelului.

Când a devenit castelul Reginei Maria a României

În 1920, Consiliul Orăşenesc Braşov a donat castelul Reginei Maria a României, ca semn de recunoştinţă faţă de contribuţia sa la înfăptuirea Marii Uniri, edificiul devenind reşedinţă regală. Regina Maria a fost atrasă de loc nu numai pentru poziția sa, ci și pentru „atmosfera sa medievală în care suveranul era perfect integrat”. Prin urmare, ea a făcut din Bran reședința ei preferată, alături de Balcic. După moartea Reginei, în 1938, castelul este moștenit de către fiica sa preferată, principesa Ileana, căsătorită cu un membru al fostei familii imperiale de Habsburg. După ce sudul Dobrogei a fost cedat Bulgariei în 1940, caseta cu inima Reginei a fost luată de la Balcic de către principesa Ileana și așezată la Castelul Bran, într-o capelă ridicată în acest scop după modelul celei de la Balcic.

Castelul Bran a fost naţionalizat după 1948 şi a intrat astfel în proprietatea statului român. Începând cu 1956, amenajat ca muzeu de istorie şi artă feudală, a fost deschis publicului. La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice, castelul este retrocedat legal moştenitorilor din familia de Habsburg. Cu toate acestea, statul român, prin Ministerul Culturii, îl va administra tranzitoriu şi în următorii trei ani, până la 18 mai 2009. Înaintea retrocedării, Ministerul Culturii a dispus mutarea colecţiilor aparţinând statului român de la Castelul Bran la Vama Medievală.

1 iunie 2009 reprezintă data redeschiderii oficiale a Castelului Bran, aflat pe deplin în posesia moştenitorilor Principesei Ileana. Pentru a putea redeschide muzeul, familia de Habsburg a remobilat castelul cu obiecte din colecţia personală.

Potrivit nationalgeograpfic.com, se spune că cetatea lui Dracula a văzut nașterea celebrului vampir nemuritor. În realitate, personajul s-a născut în imaginația scriitorului irlandez Bram Stoker la sfârșitul secolului al XIX-lea, care a creat romanul Dracula. Totuși, contele Dracula trimite către Vlad al III-lea, supranumit Vlad Țepeș. Tatăl său aparținea Ordinului Dragonului, de unde și titlul de Conte Dracula. Cu toate acestea, Vlad Țepeș nu a făcut decât o scurtă oprire în Castelul Bran și aceasta în secolul al XV-lea.

Adevăr sau ficțiune, important este că acest castel a devenit simbolul României. Fiind situat în județul Brasov, pe drumul DJ73 dintre Râsnov și Rucăr, este ușor accesibil rutier cu mașina și cel mai vizitat obiectiv turistic al țării noastre.