Home » Life & Style » Cine a fost Sfântul Ioan Gură de Aur. De ce i se spune așa, de fapt

Cine a fost Sfântul Ioan Gură de Aur. De ce i se spune așa, de fapt

Ileana Mladinoiu / 26.01.2023, 12:36
Cine a fost Sfântul Ioan Gură de Aur. De ce i se spune așa, de fapt

Biserica îl serbează pe Sfântul Ioan Gură de Aur, cunoscut ca cel mai mare predicator din veacul de aur al creștinătății de trei ori pe an: la 13 noiembrie, la 27 şi 30 ianuarie, dar și în fiecare zi când este săvârșită Liturghia ce îi poartă numele. Pe 27 ianuarie, în fiecare an, așa cum ne arată orice Calendar Creștin Ortodox, Biserica Ortodoxă prăznuiește Aducerea Moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur din localitatea Comana la Constantinopol, unde au fost aşezate sub sfânta masă din altarul bisericii construite de Sfântul Împărat Constantin cel Mare. Nu puțini sunt cei care vor să știe cine a fost Ioan Gură de Aur și de ce i se spune așa.

Cine a fost Sfântul Ioan Gură de Aur. Date mai puțin știute

Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut la Antiohia, în jurul anului 354, din părinții Secundus, mare dregător militar care a murit la scurt timp după nașterea sa, și Antusa, ce provenea dintr-o bogată familie creștină. După ce a rămas văduvă, Antusa s-a dedicat cu râvnă și perseverență educației creștine a fiului ei Ioan. Acesta a fost botezat târziu, la vârsta de 20 de ani și a avut parte, prin grija mamei sale, de cei mai renumiți dascăli din Antiohia: Libaniu și Andragatie.

S-a călugărit în anul 368 și a trăit într-o peșteră lângă Antiohia. A fost botezat târziu, probabil în jurul anului 372, de Meletie, episcop de Antiohia. Apoi, în 380 a revenit la Antiohia, iar în 381, Meletie l-a hirotonisit diacon. Însă, vreme de 10 ani, înaintea diaconatului, Ioan a fost preocupat de problema monahismului și a fecioriei, cărora le-a consacrat mici tratate, cum ar fi „Despre preoție”, capodoperă a literaturii patristice în care scoate în evidență sublimitatea Tainei Preoției.

În 386, când episcopul Flavian l-a preoțit, a primit misiunea de predicator. Va predica nu numai în biserica mare zidită de Constantin, sau în biserica cea veche, ci în toate bisericile din Antiohia și din împrejurimi, combătându-i pe eretici și străduindu-se pentru formarea morală a credincioșilor săi, potrivit basilica.ro.

Cum a ajuns să fie prăznuit în calendarul ortodox

După moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului, în 397, Sfântul Ioan a fost numit patriarh al Capitalei. Reformatorul implacabil ce folosea un ton tăios în predicile sale, care criticau toate păcatele și pogorămintele, de jos și până sus, la Eutropiu și Eudoxia, iubitorul săracilor, al adevărului și dreptății și-a făcut mulți dușmani.

Odată cu venirea fraților Lungi la Constantinopol (izgoniți de Teofil din Egipt ca origeniști), viața patriarhului atât de frământat va ajunge la actul final. Deși Sfântul Ioan i-a primit pe frații Lungi și i-a găzduit, aceștia s-au adresat împăratului, care a cerut ca Teofil să se prezinte în fața episcopului Capitalei. Sinodul, prezidat de Teofil, l-a convocat pe Ioan să se prezinte la Stejar, aproape de Calcedon, spre a se disculpa de calomnii și de lucruri ridicole. Ioan nu s-a prezentat și a fost destituit.

Era Postul Paștelui din 404, când Eudoxia, după sfatul lui Teofil, a convocat un sinod în care a Sfântul Ioan a fost demis a doua oară pe motiv că nu a fost reintegrat de un sinod după prima demitere. A fost arestat în palat aproape de Paște și exilat după Rusalii, la 20 iunie 404. După o oprire scurtă la Niceea, Sfântul Ioan a ajuns, după 77 de zile, la Cucuz sau Arabissos, în Armenia Mică.

Autoritățile au primit ordin să-l deporteze la Pityus, un mic oraș pe malul de est al Mării Negre. A murit pe drum spre această localitate, la Comana, în Pont, în ziua de 14 septembrie 407 cu aceste cuvinte pe buze: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”. Osemintele sale au fost aduse la biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol în anul 438 de către împăratul Teodosie II.

Istoria moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur de la Patriarhia Română

Începe în octombrie 1997, când a avut loc vizita Cardinalului de Florenţa, Eminenţa Sa Silvano Piovanelli, în România, la Bucureşti. Cardinalul a dăruit Bisericii Ortodoxe Române, vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, un fragment din moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur pentru viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului, potrivit Preacuviosul Părinte Arhimandrit Paisie Teodorescu, Vicar Patriarhal. La 10 ani de când Cardinalul Piovanelli a dăruit Bisericii aceste moaşte, ÎPS Arhiepiscop Varsanufie s-a îngrijit de realizarea unei racle noi din argint aurit, unde au fost aşezate moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur.

Sfântul Ioan Gură de Aur a devenit foarte cunoscut datorită elocvenței cu care vorbea în public. El însuși era un mare cunoscător al Sfintei Scripturi, cunoștea Biblia pe de rost, o cita, o explica, o comenta și o recomanda permanent.

La final, reproducem dintre multele citate ale Sfântului Ioan Gură de Aur  unul despre smerenie: „Pe când mândria este moartea virtuților și viața păcatelor, smerenia este moartea păcatelor și viața virtuților”.