Cum se scrie corect: vopsitul ouălelor sau vopsitul ouălor

Cum se scrie corect: vopsitul ouălelor sau vopsitul ouălor. Simbolul sărbătorilor pascale, ouăle, sunt sursa uneia dintre cele mai frecvente greșeli de exprimare. Află care este forma corectă și de ce românii sunt puși în dificultate în această situație.

Cum se scrie corect: vopsitul ouălelor sau vopsitul ouălor

Vopsitul ouălelor sau vopsitul ouălor? Sigur ți s-a întâmplat și tie, măcar o dată, să îți pui această întrebare. Sau, în cazul în care cunoști deja forma corectă, să îi auzi pe cei din jurul tău exprimându-se eronat. Așadar, deși vopsitul „ouălelor” pare să sune mai bine în urechile multora, forma corectă este „vopsitul ouălor”.

Profesorul universitar Ion Coja a oferit o explicație foarte detaliată pe seama acestei greşeli în lucrarea sa, „Îndreptarea Îndreptarului ortografic, ortoepic şi de punctuaţie”. Profesor universitar în cadrul Facultății de Litere, la Universitatea Bucureşti, lingvist şi scriitor, acesta explică şi de ce mulți români tind să folosească mai mult forma greşită în locul celei corecte.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

De ce nu ne sună bine în urechi forma „ouălor” şi ne vine mai repede în minte „ouălelor”

Astfel, acesta spune că de cele mai multe ori când le cerea studenților, la seminar, să răspundă rapid, fără să gândească prea mult, care este forma de genitiv a cuvântului „ou”, în majoritatea cazurilor aceștia spuneau „ouălelor”. Abia după ce se gândeau mai în detaliu, pe modelul case-caselor, reveneau și spuneau „ouălor”. Profesorul a explicat acest aspect din punct de vedere gramatical:

„Mai întâi să observăm că acest cuvânt reprezintă o anomalie: formează pluralul cu -ă, fonem tipic pentru singular. Îl mai regăsim numai în două. În amândouă cuvintele, la origine a fost intenţia de a marca pluralul, în modul cel mai legiuit cu putinţă, prin -e, ceea ce ar fi dat naştere diftongului ue : *oue, *doue, diftong inacceptabil în limba română. Aşadar, raţiuni fonetice, de eufonie, au impus această aberaţie din perspectiva morfologiei româneşti : -ă ca semn al pluralului. De unde deducem încă o dată că eufonia (fonetica) prevalează în faţa morfologiei.”, explică Ion Coja, potrivit adevărul.ro

În altă ordine de idei, dacă ne „sună” mai bine ouălelor, atunci acesta este genitivul plural de la ou. Dar de ce „sună” mai greoaie forma ouălor? Probabil, pentru că se face o legătură rapidă cu celelalte substantive româneşti la genitiv plural : fetelor, caselor, oamenilor, timpurilor. Indiferent de genul lor, acestea exprimă „pluralul genitiv printr-un morfem de genitiv plural, -lor, precedat de un e sau i, adică de o vocală anterioară. Ca sonoritate, genitivul plural românesc este -elor sau -ilor, aşa “sună” româneşte”.

Aşadar, singurele forme corecte de plural ale substantivului „ou” sunt: la nominativ (plural articulat) – „ouăle” (nu „ouălele”), iar la genitiv – dativ, „ouălor” (nu „ouălelor”).