Bătaia este ruptă din Rai? Ce apare în Biblie. Recomandări prețioase de la preot și psihoterapeut

Bătaia este ruptă din Rai? Așa sună o veche zicală, care a circulat de-a lungul timpului, ajungând să fie folosită în special de către cei care aplică acest tratament copiilor săi. Dacă este să luăm însă separat cuvintele care compun această zicală, observăm că Raiul este locul blândeții și al iubirii, în timp ce bătaia ca și violență fizică nu are ce căuta aici. Așadar, se bat cap în cap. Deseori însă nervii părinților sunt încercați de năzbâtiile celor mici. Cum este cazul să procedeze aceștia în astfel de situații? În articolul următor, găsiți părerea preotului, dar și a psihoterapeutului, dar și pilde din Biblie.

Bătaia este ruptă din Rai? De ce nu este bine să recurgi la violență

O veche zicală din popor spune că bătaia este ruptă din Rai. Așa să fie oare? Dacă este să analizăm cuvântul bătaie, ajungem la concluzia că el sugerează violență, agresivitate, așadar o conotație urâtă care la rândul ei nu poate să-i transmită celuilalt decât o stare pe măsură.

Uneori, părinții, mult prea încercați de faptele mai puțin plăcute ale copiilor, ajung să reacționeze impulsiv și să își motiveze astfel comportamentul agresiv sub pretextul acestei zicale.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Important de înțeles este faptul că trebuie să stabilești anumite limite, iar fiecare persoană, indiferent despre ce situație este vorba, trebuie să se folosească la început de dialog, de arta comunicării.

Poate că acel copil a făcut ce a făcut pentru a-i atrage atenția adultului. Poate vrea să știi ce e cu el, motiv pentru care este esențial în primul rând să pornești o discuție și să înveți să-l asculți. În funcție de ce urmează să afli, iei măsurile adecvate care nu fac referire la violență.

Poți să te folosești de o pildă pentru a-i transmite o lecție sau poți să recurgi la anumite restricții pentru a-l descuraja în comiterea acelor fapte necorespunzător. Important e de înțeles faptul că un copil nu trebuie obișnuit cu violență, pentru că o să i se inspire această idee și la rândul lui asta o să ajungă să dea la un moment dat.

Sau poate considera că o astfel de situație reprezintă normalitatea, iar mai târziu ajunge să trăiască lângă un astfel de om. Violent.

Copilul care trăiește în abuz emoțional poate suferi de anxietate, de depresie, de atacuri de panică, de stimă de sine foarte scăzută. Trăiește sentimente de vinovăție pentru că, crede că din cauza lui părintele este atât de nervos, de violent.(…) Adulții care au fost abuzați fizic și emoțional în copilărie au tendința de a-și alege parteneri similari, care să-i violenteze, spune Simona Nicolaescu, psihoterapeut.

Ce spune preotul

Bătaia cu siguranță nu este ruptă din Rai. Abordând acest subiect, preotul Vasile Ioan a venit în ajutorul părinților cu sfaturi prețioase pentru a depăși o situație în care nervii lor ajung la maximum.

Am 3 copii. I-am spus: Dacă nu ești cuminte, nu știu ce nu îți fac! Dar nu m-am atins de el. Copilul trebuie să simtă că are niște repere, până unde merge

Invitat la emisiunea Vorbește Lumea de la PRO TV, părintele a vorbit pe această temă, propunând câteva soluții astfel încât să nu se ajungă la violență.

Oamenii ar trebui să știe cum să își administreze această furie, este de părere Vasile Ioan.

În cazul în care sunt situații de violență fizică, iar unul dintre părinți își bate copilul, celălalt nu trebuie să participe pasiv. Este esențial să treacă la acțiune și să ceară ajutorul dacă este cazul la 112 sau la 116 111(telefonul copilului).

Nu se justifică violența sub nici o formă(…) Dacă ești activ pasiv, ești moral vinovat, concluzionează preotul.

În momentul în care un copil face un lucru considerat greșit, părintele trebuie să inițieze un dialog pentru a afla exact care a fost motivul. În discuție este indicat să inserezi idei bune, să arăți faptul că ceea ce a făcut atrage consecințe, să-i explici cu argumente. Important este să întrebi și să asculți pentru a afla ce e cu el, pentru a-l ajuta cu sfaturi, pentru a-i arăta de ce nu a procedat bine. Așadar dialogul este esențial.

Dacă un copil face ceva greșit, tu trebuie să-l întrebi să vezi de unde a pornit totul. Copiii, de obicei, sunt agresivi pentru că vor atenție.

Ce apare în Biblie

Biblia nu vorbește de bătaie cu sens de chin, durere fizică, violență fizică. Bătaia folosită cu ură nu are ce căuta în Rai, unde există frumusețea, blândețea, iubirea, pacea și înțelegerea.

Cu toate acestea, în Bibilie sunt pasaje care sugerează faptul că atunci când un copil greșește părintele este responsabil să-i arate calea cea bună. Asta nu presupune nicidecum bătaia ca violență.

Dar se poate vorbi însă de pedeapsă cu scop de a aduce pe cineva pe calea cea bună, căci atunci când iubești pe cineva îi vrei binele și îi arăți unde greșește. Ca părinte ești responsabil să-i oferi copilului din înțelepciunea ta, este necesar să-l ajuți să își găsească drumul în viață și să-l povățuiești corespunzător.

Atunci când Adam și Eva au comis păcatul suprem, încălcând porunca Domnului, au fost pedepsiți, căci păcatul nu are ce căuta în Rai.

Cine cruță toiagul său, își urăște copilul. Iar cel care îl iubește îl ceartă la vreme. (Pilde, 13, 24), este unul dintre pasajele din Biblie care arată faptul că un părinte se poate folosi de dreapta măsura pentru a îndrepta caracterul, comportamentul copilului său. Dar acest lucru nu are nicio legătura cu chinuirea trupului, ci se vorbește despre o măsură care să-l ajute pe acesta să-și vină în fire.

Nu face referire la distrugerea trupului/psihicului, ci la a arăta de ce nu a fost bine că a făcut lucrul respectiv, explică crestinortodox.ro.

Nu cruța pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl lovești cu varga, nu moare. Tu îl bați cu toiagul, dar scapi sufletul lui din împărăția morții. (Pilde, 23, 13-14)

Pasajul din Biblie nu vorbește despre o măsură distrugătoare, ci despre o metodă de povățuire astfel încât să-l îndrume pe copil pentru a nu ajunge pe un drum rău. A-l lăsa pe copil să facă ce vrea nu e o formă de iubire.

Cum calul neîmblănzit ajunge nărăvaș, așa și un copil lăsat în voia lui ajunge rău-crescut.(Iisus Siarah 30, 8)

Adevărata iubire este atunci când încerci să-l îndrumi, arătându-i diferența dintre bine și rău, explicându-i efectele pe care le poate avea acțiunea sa. Sfaturile de bine ale unui părinte pentru copilul său nu se opresc niciodată. Ele sunt menite să-l ajute și să-l pregătească pe acesta pentru viață.

Este esențial să-i arăți atunci când nu este pe calea cea bună, dar nu îl poți ajuta inspirându-i frică și teamă. Ci bunătate și iubire.

În Biblie se vorbește așadar de pilde, de lecție, de pedeapsă pentru ca acea persoană să stabilească anumite limite, reguli, însă nicidecum de o corecție fizică, de violență.

Orice mustrare, la început, nu pare că e de bucurie, ci de întristare, dar mai pe urmă dă celor încercați cu ea roada pașnică a dreptății. (Evrei 12, 5-11)

O mustrare care vine din iubire, cu sensul de a ajuta și de a proteja, va fi apreciată mai târziu de copil când ajunge la maturitate, iar pe baza celor învățate de la părintele său va reuși să facă diferența dintre rău și bine. Un copil nu are cum să fie supărat pe părintele său, când va vedea că drumul său în viață a fost presărat cu bucurie, liniște și dragoste.