Înșală sau înșeală? Cum e corect și de ce

Înșală sau înșeală? Unul dintre verbele care îi provoacă la reflectare pe vorbitorii limbii române este a înșela cu sinonimele sale a amăgi, a minți, a păcăli etc. De ce spun asta? Pentru că atunci când, din nefericire, se întâmplă ca unul dintre parteneri să calce strâmb cum se zice în popor, imediat să aud o frază ca aceasta: M-am despărţit de ea/el, deoarece mă înşală/înşeală. Special am introdus ambele variante, întrucât va trebui să argumentez care dintre ele este corectă. Înşală sau înşeală. Convinşi că doar una, nu ştim care, deocamdată, trebuie uzitată, românii noştri vor avea parte de o surpriză. Desigur, cei care doresc să se respecte pe sine şi, totodată, să ţină cont de o gramatică pusă în acord cu noi norme.

Înșală sau înșeală? Cum se scrie corect

Pornim, ca de fiecare dată, când suntem puşi în situaţia de a alege între cel puţin două variante, de la semnificaţia termenului în discuţie.

Câteva dintre sensurile verbului a înşela

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

În DEX-ul din ‘98, a înșela înseamnă: a pune șaua pe cal, a înșeua, a induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva, a amăgi, a minți, a-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva, a greși, a încălca fidelitatea conjugală, a fi necredincios în dragoste, a ademeni, a seduce o fată, o femeie.

Înșală sau înșeală? Conjugarea verbului a înşela

La indicativ prezent verbul a înşela se conjugă astfel: eu înşel, tu înşel/i, el/ea înşal/ă, noi înşel/ăm, voi înşel/aţi, ei/ele înşal/ă. De unde reiese că la persoana a III-a singular și plural forma corectă este înșală.

Aici nu poate fi vorba decât de o regulă a foneticii legată de radicalul/rădăcina verbului. O regulă care se aplică și lui „a aşeza” (eu aşez, tu aşez/i, el/ea aşaz/ă, noi aşez/ăm, voi aşez/aţi, ei/ele aşaz/ă) și care este dedusă din Îndreptarul Academiei.

Din Îndreptarul Academiei (2010), pagina 10, reiese că se scrie şi se pronunţă -a, nu -ea, după literele -ş şi -j în rădăcina cuvântului, în forme flexionare ale adjectivelor şi verbelor.

De ex.: deşert-deşartă, aşez-aşază, şed-şade etc. Iar a înşela, a aşeza sunt din categoria lui a cânta: eu cânt, tu cânți, el/ea cântă. Radicalul nu se modifică (rămâne cânt), cum se întâmplă  la înşel/înşal, aşez/aşaz. Se adaugă doar terminaţia.

Înșală sau înșeală? Cum apare în DOOM 3

Dar, există un dar. Să nu credeţi că problema lui înşală/înşeală s-a rezolvat complet. Toate par a fi de înțeles, până la apariția lucrării DOOM 3 care, pe lângă introducerea unor expresii intrate de ani buni în vorbirea curentă: „breaking news”, „all-inclusive”, „afterschool”, „like”, „fake-news”, „take-away” sau „gay”, a oficializat acceptarea ca formă corectă a pronunţării şi scrierii lui „înșeală”, nu doar „înșală”, cum era până acum.  Prin urmare, conform DOOM 3 ambele variante sunt binevenite în vocabularul nostru.

Acum, dacă cineva vă înşală/înşeală (vă amăgeşte) că nu scrieţi corect, aduceţi-i explicaţiile necesare şi nu-l lăsaţi  până nu-l lămuriţi că nu aţi comis nicio eroare. Mai spuneți-i că memoria nu vă înșală/înșeală deocamdată și că, uneori, aparențele înșeală, dacă vă consideră un novice într-ale gramaticii.