Home » Life & Style » Timp liber » SPECIAL. Primul, singurul și, probabil, ultimul român laureat al Premiului Nobel

SPECIAL. Primul, singurul și, probabil, ultimul român laureat al Premiului Nobel

Dan Mlădinoiu / 23.07.2021, 17:45
SPECIAL. Primul, singurul și, probabil, ultimul român laureat al Premiului Nobel

S-a născut la Iași, în 1912, într-o familie de dascăli. Tatăl era profesor, iar mama învățătoare. A făcut pregătirea școlară în capitala Moldovei și liceul la Buzău. În 1930 s- a înmatriculat la Facultatea de Medicină a Universității București, pe care a absolvit-o în 1940, obținând titlul de doctor în medicină cu o teză asupra unor probleme de structuri histologice. Între 1942-45 a servit în Corpul Medical al Armatei Române.. Anul 1941 a însemnat cel al căsătoriei sale cu fiica celebrului industriaș Nicolae Malaxa, Irina, cu care a avut doi copii.

Primul, singurul și, probabil, ultimul român laureat al Premiului Nobel

Împreună cu familia a plecat în Statele Unite, unde a fost angajat pe post de cercetător la Universitatea Rockfeller din New York. Acolo l-a întâlnit pe Albert Claude, omul de știință care i-a devenit mentor. George Emil Palade (1912-2008), căci despre el este vorba, a fost medic și om de știință american de origine română, specialist în domeniul biologiei celulare, laureat în 1974 al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. În 1986 i-a fost conferită în țara care îl adoptase National Medal of Science în Biologie pentru : “descoperiri fundamentale (de pionierat) în domeniul unei serii esențiale de structuri supra-complexe, cu înaltă organizare, prezentă în toate celulele vii”.

Se impune o paranteză. G.E. Palade a avut un precursor de înaltă clasă în același domeniu al medicinei. Doctorul în științe încă din 1899, Nicolae Paulescu, a descoperit leacul miraculos, numit de el pancreanină. Invenția lui salvează și astăzi zilnic viața a sute de mii de oameni, sub numele de insulină. Cercetătorul a făcut însă imprudența de a publica în august 1921, într-o revistă ce apărea simultan în Franța și Belgia rezultatele muncii sale, deschizând practic accesul la formulă și, implicit, la Premiul Nobel unor oameni de știință canadieni (Banking și Best), care au primit la numai un an de la descoperirea istorică a savantului român, râvnitul trofeu.

[rssfeed id='1612173855' template='list' posts=2]

Fundația Nobel a făcut tot posibilul pentru redresarea situației și recunoașterea paternității insulinei, dar dr. Paulescu nu apucă să se bucure de recunoștința internațională, încetând din viață în iulie 1931. Această tristă experiență ne arată că până și un Premiu Nobel poate fi furat.

George Emil Palade, membru al Academiei de Științe a Statelor Unite

Revenind, George Emil Palade a observat excepționala importanță a microscopiei electronice și a biochimiei în studiile de citologie. Cel mai important element al cercetătorului român a fost explicația mecanismului celular al producției de proteine. Împreună cu Keith Porter a editat revista “The Journal of Cell Biology”, una din cele mai prestigioase publicații științifice din domeniu.

În 1961 a fost ales membru al Academiei de Științe a Statelor Unite. În 1973, Palade s-a transferat la Universitatea Yale, iar din 1990 a lucrat la Universitatea din San Diego, California. Așa cum menționam, în 1974, a primit Premiul Nobel, împreună cu Albert Claude și Christian Duke “pentru descoperiri privind organizarea funcțională a celui ce au avut un rol esențial în dezvoltarea biologiei celulare moderne”. Textul prezentării făcute de către savantul roman a avut loc la 12 decembrie ’74 și a fost publicat în 1992 de Fundația Premiului Nobel. Iată cum arăta discursul:

“În anul 1960 am continuat să lucrez în procesul de secreție intracelulară, folosind în paralel sau succesiv ambele moduri de abordare a problemei. Primul utilizează exclusiv fracționarea celulară, în colaborare cu Philip Siekevitz, Lewis Green, Calvin Redman și Yutaka Tashiro. Cel de-al doilea s-a bazat pe radio autoradiografe și a implicat experimente pe animale cu secțiuni din pancreas, eforturi ce au avut loc cu sprijinul lui Lucien Caro și în special al lui Jamie Jamieson. Această serie de experimente a dus în bună parte la ideile actuale privind sinteza și procesarea intracelulară a proteinelor pentru exportul în afara celulei. O prezentare critică, de ansamblu, a acestor moduri de abordare poate fi accesat acum în revistele de specialitate”.

George Emil Palade, primul, singurul și, probabil, ultimul român laureat al Premiului Nobel
George Emil Palade, primul, singurul și, probabil, ultimul român laureat al Premiului Nobel

George Emil Palade, membru de onoare al Academiei Române

George Emil Palade a fost ales membru de onoare al Academiei Române în 1975, iar la 12 martie 1986, președintele Statelor Unite, Ronald Reagan, i-a conferit Medalia Națională pentru Știință. În 2007, președintele de atunci Traian Băsescu l-a decorat cu Ordinul Național Steaua României în grad de Colan pe ilustrul medic, biolog celularist, chimist, inventator, profesor universitar și fizician. A murit la vârsta de 96 de ani, la Del Mar, California.

Însemnele Premiului Nobel aparținând lui Palade au intrat în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României, la 8 mai 2018. Evenimentul a avut loc în prezența fiului savantului și a dr. Ernest Oberlander- Târnoveanu, managerul instituției. Au fost emise 13 publicații despre omul de știință român în mai multe țări și limbi.

Ca fapte de “culoare” din afara prodigioasei sale cariere, putem “decela” câteva. Bunăoară, în 1939, G.E. Palade a fost chemat de echipa medical care îl trata pe Tudor Arghezi. Marele poet suferea de o sciatică extrem de dureroasă, care nu dădea rezultatele scontate la niciun tratament., încât înșiși medicii s-au gândit să propună în nomenclatoare titulatura “Boala lui Arghezi”. Deși nu a reușit să-i găsească un remediu, tânărul specialist a decis să oprească administrarea morfinei, cu puternicul sprijin al soției acestuia, Paraschiva Arghezi.

Un mare pasionat de istorie și latină

Palade a fost întotdeauna pasionat de istorie și de latină, ultima disciplină ajutându-l să creeze termini și denumiri pentru biologia celulei. În 2012, la 100 de ani de la nașterea omului de știință, pentru cinstirea personalității lui, Banca Națională a României a pus în circulație o monedă aniversară de argint, în atenția numismaților. Avea valoarea nominală de 10 lei, tirajul fiind de 500 exemplare. Aversul reprezenta clădirea Spitalului Colțea, unde Palade a desfășurat un stagiu de practică medical, milesimul 2012 și stema României. Pe revers figura portretul savantului și o compoziție ce simboliza biologia celulară.

Fiindu-i lăudat pentru excepționalele lui rezultate, mama sa o ruga pe învățătoare să nu-i acorde premiul I, întrucât era colegă cu aceasta la aceeași școală și nu ar fi dorit să audă discuții nefondate. Totuși, copilul a luat ce i se cuvenea, parcurgând mediul educativ cu media 10.

“În universități era cunoscut ca un tânăr zvelt, frumos, demn, măsurat în tot ceea ce
făcea, cu păr negru, bogat și cu ochii pătrunzători. Era foarte deschis, cu mult umor, îi
plăceau șotiile camaraderești”, mărturisea Ion Juvara.

“Numai lui Eminescu i s-a mai întâmplat asta”

Se zvonea că în prima zi a examenului de Bacalaureat, elevul Palade nu ar fi răspuns nimic. După o discuție între membrii comisiei, este invitat a doua zi pentru o nouă încercare, ocazie fructificată printr-o prestație impresionantă în fața căreia cadrele didactice nu avut nicio șansă de a-i oferi o notă mai mică de 10. Profesorul Laurențiu Popescu, de la Institutul “Victor Babeș”, București, explica acest episod din viața geniului născut la Iași: “Numai lui Eminescu i s-a mai întâmplat asta. A fost invitat la biblioteca Universității din Iași, a urcat pe scenă, a stat câteva minute și a plecat. Nu a putut să vorbească”.

Potrivit „Universității de Medicină și Farmacie T. Popa” din Iași: “Palade? Un geniu aproape alungat din memoria de scurtă durată a celor care au rămas doar cu preocuparea constantă pentru ziua de mâine și cu rămășițele banale ale zilei de ieri. Totuși, un geniu care a îmbogățit decisiv lumea medicală, chiar dacă a făcut-o la distanță de casă de un ocean și un continent: la Institutul Rockfeller din New York”.