„Stânca elefant” din Islanda. Cum s-a format elefantul împietrit. Imagini uluitoare
Islanda este un tărâm al vulcanilor. Nicăieri acest lucru nu este mai evident decât în Vestmannaeyjar (Insulele Westman), un arhipelag de lângă coasta de sud a Islandei. Aici, secole de erupții vulcanice au format stânci care par aproape ca de basm. Printre aceste formațiuni atrăgătoare, una iese în evidenț datorită formei sale, fiind cunoscută și sub numele de stânca elefant.
Cum s-a format stânca elefant din Islanda
O porțiune a coastei formate de vulcani de pe Heimaey care înseamnă „Insula Acasă” arată precum capul unui elefant mare care își înfige trompa în apă. Stânca arată izbitor de tare cu un elefant încât, unii oameni consideră că aceasta ar fi modelată de către om. Nu este însă cazul, deoarece aspectul realist al elefantului se datorează, cel puțin parțial faptului că stânca este formată din rocă de bazalt.
Materialul dă stâncii ideea de „piele” care arată încrețită și cenușie, la fel ca în cazul unui elefant adevărat. Cea mai comună ipoteză este că elefantul și alte formațiuni stâncoase de pe Heimaey provin din vulcanul Eldfell, care a erupt de multe ori și continuă să fie activ în epoca modernă. În 1973, o erupție a cauzat pagube semnificative insulei, iar zona portului a fost salvată doar printr-o operațiune dramatică de răcire care a solidificat lava care înainta cu apă oceanică înainte de a ajunge pe coastă.
Heimaey este cea mai mare masă de pământ din Vestmannaeyjar și este singura insulă din lanț cu o populație umană permanentă. Are un aeroport și unul dintre cele mai celebre terenuri de golf din Islanda. Peisajele dramatice și accesul facil datorită faptului că insula se află la doar patru mile marine de continent și este ușor accesibilă cu feribotul, o fac o destinație populară pentru turiști.
În ciuda asemănării puternice cu un elefant, unii oameni văd, de fapt, ceva diferit atunci când se uită la formațiunea de stâncă. Ei văd personajul mitic Cthulhu, un monstru marin cu tentacule pe față ca un calmar sau o caracatiță. Scriitorul de fantezie H.P. Lovecraft a prezentat această fiară în povestirile din anii 1920. Fie că vezi un pahiderm sau un monstru fictiv, aspectul realist al acestei formațiuni de stâncă o face să iasă în evidență chiar și printre celelalte exemple ale strălucirii Mamei Natură de pe Insulele Westman.
Ce locuri pot vizita turiștii
Deși stânca atrage turiști curioși, este doar una dintre multele atracții de pe Heimaey. Anterior, era posibil să vezi o orcă în apă, Keiko, animalul care a jucat în populara franciză de film din anii 1990 Free Willy, a fost de fapt lansată în apele din jurul Heimaey, dar, din păcate, nu s-a adaptat și în cele din urmă a trebuit să fie mutată. Tururile care trec pe lângă Elephant Rock traversează apele de coastă în căutarea mamiferelor marine, cum ar fi delfinii, orcile și alte specii de balene.
Cea mai mare pretenție de faimă a lui Heimaey nu este reprezentat nici de balene, nici de elefant. Insula găzduiește 4.000 de oameni și cea mai mare populație de puffini din lume. Aceste păsări cu capetele lor colorate, asemănătoare desenelor animate, sunt subiectul unui festival anual. În timpul verii, vizitatorii își schimbă atenția către stolurile de păsări.
Unii oameni de pe insulă încă practică vânătoarea de puffini pe stâncile de coastă, în timp ce alții salvează păsările după ce aterizează în orașul principal al insulei. Puffinii sunt confuzi de luminile satului și aterizează crezând că este un fel de reflexie în ocean. În loc să le vâneze, tinerii localnici prind păsările pierdute și le eliberează înapoi în mare. Autorul pentru copii Bruce McMillan a scris o carte numită „Nights of the Pufflings” care celebrează „prinderea și eliberarea” păsărilor.
O altă distracție populară pentru turiști implică drumeția pe vulcanul Eldfell. Vârful se află la puțin peste 180d de metri deasupra nivelului mării, astfel încât muntele este accesibil chiar și pentru drumeții ocazionali. Insula are trasee bine marcate și poți chiar să traversezi un câmp de lavă care a acoperit casele în 1973. Localnicii au pus marcaje pentru ca vizitatorii să știe când merg pe vârful unei foste așezări.