Ministrul britanic al Sănătăţii, Wes Streeting, a propus o măsură controversată pentru a combate atât şomajul, cât şi obezitatea: oferirea de injecţii pentru pierderea în greutate persoanelor fără loc de muncă.
Într-un articol pentru The Telegraph, Streeting a explicat că „mărirea taliei este o povară semnificativă pentru serviciul de sănătate, care costă NHS 11 miliarde de lire sterline pe an – chiar mai mult decât fumatul. Şi se ţine în spate economia noastră”.
Propunerea vine în contextul în care guvernul britanic a anunţat o investiţie de 279 milioane de lire sterline din partea companiei farmaceutice Lilly pentru testarea impactului medicamentelor de slăbit asupra absenteismului la locul de muncă.
Un studiu pilot va fi desfăşurat în Greater Manchester pentru a evalua dacă administrarea de medicamente precum Ozempic sau Mounjaro va reduce absenţele de la muncă şi va diminua presiunea asupra sistemului de sănătate.
Streeting a subliniat potenţialul acestor medicamente: „Pentru mulţi oameni, aceste injecţii de pierdere în greutate vor schimba viaţa, îi vor ajuta să se întoarcă la muncă şi vor uşura solicitările asupra sistemului nostru de sănătate”.
Cu toate acestea, propunerea a stârnit controverse. Dr. Dolly van Tulleken, expert în politici privind obezitatea, a atras atenţia asupra aspectelor etice ale acestei abordări, întrebându-se dacă este corect să evaluăm oamenii „pe baza valorii lor economice potenţiale, mai degrabă decât în primul rând pe baza nevoilor lor de sănătate”.