12:26
O parte dintre marii intelectuali români din perioada interbelică au fost atrași de Mișcarea Legionară, cunoscută și sub denumirea de Garda de Fier sau Legiunea Arhanghelului Mihail, fiind absorbiți de personalitatea liderului Corneliu Zelea Codreanu. Unii s-au alăturat mișcării ca membri cu acte în regulă, iar alții ca simpatizanți. Dintre aceștia, patru au devenit nume mari ale culturii românești și au început să își nege simpatiile de extremă dreaptă odată cu faima. Vă invităm să aflați despre legăturile nebănuite ale lui Blaga, Eliade și Cioran cu legionarii, dar și motivele pentru care au ales geniile României „cămașa verde“ a extremiștilor de dreapta.
Mișcarea Legionară a luat naștere la 24 iunie 1927, în România interbelică, într-un context politic internațional care facilita apariția de organizații naționaliste, fiind înființată de Corneliu Zelea Codreanu, student la drept. Inițial, mișcarea a fost cunoscută sub denumirea de „Legiunea Arhanghelului Mihail“ și promova principii naționaliste care aveau în centru „omul nou“, patriot, profund ortodox și dedicat patriei sale ca unei misiuni sfinte.
Mișcarea Legionară a reprezentat o componentă ideologică şi politică importantă a României interbelice, făcând numeroși prozeliți. După anul 1930, mișcarea născută în puşcăria de la Văcăreşti (pe fondul antisemitismului cuzist de tineri care îmbinau ultranaţionalismul cu misticismul religios), a început să prindă tot mai mult în rândul populaţiei.
După cum menționam anterior, acest „suflu nou“, alături de personalitatea și iamginea iconică creată liderului mişcării legionare, Corneliu Zelea Codreanu, au avut un efect magnetic asupra studenţilor, preoţilor (atrași tocmai datorită caracterului ortodox al mișcării) şi a unei părţi însemnate a intelectualilor români. De altfel, prin mesajul său antisemit şi prin atitudinea liderilor de păstrători ai tradiţiilor, Mișcarea Legionară a atras, implicit, țărănimea.
Printre cei care au căzut în mrejele fascinaţiei legionare se numără și câțiva tineri intelectuali care au ajuns nume mari ale culturii române, europene şi mondiale, la finele perioadei interbelice şi mai apoi în era postbelică. Vorbim despre personalități precum: Constantin Noica, Mircea Eliade şi Emil Cioran, alături de renumitul poet şi filosof Lucian Blaga. În continuare, vă vom prezenta, pe scurt, aportul adus de marii scriitori români în Mișcarea Legionară.
1. Mircea Eliade
Unul dintre cei mai renumiți scriitori de ficțiune, filosofi şi istorici ai religiilor pe care i-a dat România, recunoscut fiind și pe plan internațional, este fără doar și poate Mircea Eliade, un intelectual cu greutate care a avut în tinerețe simpatii legionare. El se numără printre cei mai fini și fervenţi propagandişti ai „cămășilor verzi“, fiind învățăcelul lui Nae Ionescu, un reputat teoretician legionar.
În acea perioadă, Mircea Eliade a scris pentru publicații legionare precum „Vremea“, „Buna Vestire“ sau „Credința“.
Cred în destinul neamului românesc – de aceea cred în biruința Mișcării Legionare. Un neam care a dovedit uriașe puteri de creație, în toate nivelurile realității, nu poate naufragia la periferia istoriei, într-o democrație balcanizată și într-o catastrofă civilă“, scria Mircea Eliade în revista „Buna Vestire“ din 1937.
Pentru Eliade, mișcarea organizată sub denumireae de „Garda de Fier“ era o adevărată revoluţie spirituală, unică în istoria Europei.
Este vorba despre o revoluţie creştină, o revoluţie spirituală, ascetică şi bărbătească cum încă n-a cunoscut istoria Europei“, scria Eliade în revista „Vremea“.
2. Constantin Noica
Legături cu Mișcarea Legionară a avut și Constantin Noica, un alt filosos de talie europeană. Scriitorul a spus-o chiar el, răspicat, în anul 1938, când a avut loc asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu.
Ca urmare a asasinării lui Codreanu, ader la mişcarea legionară, în semn de protest“, scria poetul într-o telegramă trimisă acasă, în timp ce el se afla cu o bursă la Paris.
Totuși, aderarea „fățișă“ a lui Noica la mișcarea legionară nu era, de fapt, decât o confirmare a unei realități deja existente, potrivit publicistului italian, Claudio Mutti. În realitate, intelectualul fusese convertit cu mult înainte la Mişcarea Legionară. La fel ca și Eliade, Noica a făcut parte din cercul criterioniştilor înfiinţat în 1927, fiind unul dintre discipolii lui Nae Ionescu.
3. Emil Cioran
În cadrul Mișcării Legionare, Emil Cioran a fost un caz aparte, deoarece acesta nu a recunoscut niciodată că a făcut parte din fenomenul extremei drepte româneşti. Chiar și așa, există o serie de dovezi care indică faptul că, cel puțin în anii tinereții, scriitorul a fost „vrăjit“ de mirajul ultra-naţionalismului românesc.
Emil Cioran era cel mai tânăr dintre aceştia. Avea cu patru ani mai puţin decât Eliade, cu doi decât Noica, cu şapte decât Vulcănescu. A fost însă repede primit printre generaţionişti, deşi în perioada strălucită a conferinţelor Criterion s-a aflat vrăjit numai printre audienţi“, preciza criticul literar Zigu Ornea.
Cu toate că, la maturitate, Cioran s-a disociat de Garda de Fier și nu a recunoscut apartenența la aceasta, intelectualul nu a putut să nege vehement o simpatie ascunsă.
N-am crezut sincer în ea nici măcar un singur moment. Însă această mişcare era singurul indiciu că ţara noastră putea fi altceva decât o ficţiune. A fost o mişcare crudă, amestec de preistorie şi de profeţie, de mistică a rugăciunii şi a revolverului, pe care toate autorităţile au persecutat-o şi care făcea tot posibilul să fie persecutată. Căci comisese greşeala de neiertat de a concepe un viitor pentru ceva ce nu avea unul“, nota el în „Mon Pays“.
4. Lucian Blaga
Lucian Blaga se numără printre acei scriitori români care nu au nevoie de nicio prezentare. În ceea ce-l privește, informația că ar fi avut în tinerețe simpatii legionare a apărut abia după 1990. Mai mult, Nistor Chioreanu, un fost legionar, îl denunța pe poetul filosof ca fost membru al Mişcării Legionare în cuibul legionar de la Sibiu.
Având în vedere că Blaga făcea parte încă din 1937 din organizaţia „Prietenii legionarilor“, acest denunț nu era departe de adevăr.
Se prea poate ca unii legionari să fi fost admiratori ai filozofiei mele. Pot să spun însă categoric un lucru: eu nu mi-am scris filozofia pentru legionari, ci pentru toţi amatorii de filozofie din ţară, indiferent de orientarea lor politică“, scria Blaga în memoriul adresat Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, în 1959, potrivit adevarul.ro.
De asemenea, fiica sa, Dorli, a recunoscut că în casa tatălui ei au intrat legionari, însă nu s-a concretizat o legătură temeinică cu aceștia.
A venit în vizită la tata Traian Herseni, însoţit de cineva şi trimişi ai guvernării legionare, dar n-au stat mult. Imediat după plecarea lor, tata ne-a povestit că aceştia veniseră să «tatoneze» o eventuală colaborare. El a refuzat categoric orice colaborare cu guvernarea legionară“, scria Dorli Blaga în volumul „Blaga supravegheat de Securitate“.
