Home » Life & Style » Imagine nemaivăzută cu Mihai Eminescu din copilărie. Cum s-a sinucis Veronica Micle, marea iubire a poetului

Imagine nemaivăzută cu Mihai Eminescu din copilărie. Cum s-a sinucis Veronica Micle, marea iubire a poetului

Manolică Anca / 15.01.2021, 15:29

Imagine nemaivăzută cu Mihai Eminescu din copilărie. Cu toate că a trăit doar 39 de ani, ilustrul poet Mihai Eminescu a dovedit din plin cât de talentat era. La 171 de ani de la nașterea sa, povestea lui de dragoste cu Veronica Micle încă stârnește curiozitate și pasiune. Iubirea dintre cei doi a fost imensă, dar presărată cu multă suferință. Soarta le-a fost pecetluită de o povară pe care au luat-o cu ei până la mormânt. Veronica Micle s-a sinucis la fix 50 de zile după moartea poetului. N-a mai suportat durerea..

Imagine nemaivăzută cu Mihai Eminescu din copilărie

Mihai Eminescu, „luceafărul poeziei românești”, a văzut lumina zilei într-o zi friguroasă de iarnă, pe data de 15 ianuarie 1850, la Botoșani. Eminovici, fiindcă acesta îi era numele de familie pe atunci, era cel de-al șaptelea din cei unsprezece copii ai unui mic boier, Gheorghe Eminovici, și ai Ralucăi Eminovici. La vârsta de doi ani, acesta s-a mutat la Ipotești unde și-a petrecut copilăria, de aici și confuzia orașului natal. Mai jos se regăsește o imagine nemaivăzută cu Mihai Eminescu din copilărie.

Imagine nemaivăzută cu Mihai Eminescu din copilărie. Eminescu copil, alături de tatăl său, Gheorghe Eminovici
Imagine nemaivăzută cu Mihai Eminescu din copilărie. Eminescu copil, alături de tatăl său, Gheorghe Eminovici

A debutat literar în anul 1866, în revista Familia a lui Iosif Vulcan, cel care, de altfel, l-a și convins să devină Mihai Eminescu. Sub acest nume a trăit, a scris literatură, a lucrat ca jurnalist și a devenit o comoară a culturii românești pentru totdeauna. Între 1869 și 1872 Eminescu a studiat la Viena, acolo unde s-a împrietenit cu Ioan Slavici şi și-a cunoscut eterna iubire, pe Veronica Micle.

Veronica Micle și Mihai Eminescu, o dragoste nebună

O scânteie a fost de ajuns pentru a se aprinde o flacără atât de puternică ce avea să mistuie totul în jur. O mare iubire care a dăinuit și dincolo de mormânt. Între Mihai Eminescu și Veronica Micle a fost dragoste la prima vedere, o dragoste exprimată în versuri pline de dor și durere. Un singur obstacol stătea în calea fericirii lor: Veronica Micle era căsătorită și avea doi copii. Un aranjament între mama ei și Ștefan Micle, un profesor cu 30 de ani mai în vârstă al Veronicăi, a adus-o în casa acestuia ca soție la doar 14 ani, independent de voința fetei.

În ciuda acestor piedici, Mihai și Veronica au început o relație la Viena, iubirea lor devenind una plină de neprevăzut, spectaculoasă, cu multe despărțiri și împăcări, cu trădări și o durere sfâșietoare. Însă, Veronica nu a pus niciodată problema divorțului, fiind amanți timp de 17 ani, până la decesul soțului său. După debutul relației lor, Mihai Eminescu începe să scrie poezii, inspirat fiind de muza lui. Cu toate acestea, era foarte frustrat din cauza statutului său de amant, gelozia sfâșiindu-i inima. Pe 1 septembrie 1874, Eminescu devine director al Bibliotecii Centrale din Iaşi, și până în octombrie 1877, acesta locuieşte la Iaşi. În tot acest timp, relaţia dintre cei doi a prins tot mai mult contur.

Au circulat multe zvonuri despre aventurile Veronicăi cu alți bărbați, zvonuri care îl mistuiau pe Mihai: „Turbând de-mpătimire, murind de gelozie,/ Te văd cum al tău zâmbet voioasă multor dărui,/ Că veselă și dulce vorbești apoi oricărui/ Și risipești privirea-ți – când eu pentr-un cuvânt/ Din gura ta cea dulce, m-aș duce în mormânt.” A aflat și de flirturile dese cu ofițerii din Parcul Copou, din Iași, fiind extrem de dezamăgit de „femeia cu chip de înger”. S-a vorbit mult și despre repetatele escapade ale lui Eminescu. Nu aveau liniște atunci când se aflau departe unul de altul. Iubirea celor doi se împletea adesea cu momente de ură, însă scrisorile pline de vorbe dulci pe care și le trimiteau păreau că sentimentele lor îi făceau să treacă peste tot.

Veronica Micle și Mihai Eminescu
Veronica Micle și Mihai Eminescu

În 1880, Veronica Micle avortează copilul său cu Mihai Eminescu

În 1879, moare Ștefan Micle, iar Veronica rămâne singură cu doi copii. Fiindcă soțul său lucrase ca profesor, aceasta urma să primească o pensie de urmaș. Însă, în acest timp, ea decide să reia legătura cu Mihai Eminescu, devenind oficial iubita lui. Întâmplarea face ca, în 1880, aceasta să rămână însărcinată. Fiindcă acest copil ar fi fost considerat ca fiind făcut „din flori”, iar acest lucru i-ar fi împiedicat procesul de primire a pensiei de urmaș, aceasta decide să avorteze.

La sfârşitul anului 1881, aceasta decide să meargă la Bucureşti pentru a îi recâştiga iubirea lui Mihai Eminescu. Au locuit câteva luni împreună într-o locuință din București, de pe strada Buzești, la numărul 5. Ea tot încerca să îl convingă să se căsătorească, dar opoziția junimiștilor i-a împiedicat. Tot în această perioadă, ea a avut și o aventură cu Ion Luca Caragiale pe care avea să o regrete toată viața. După o lungă serie de certuri şi dispute generate de toanele Veronicăi, cei doi decid să se despartă în august 1882.

În 1883, Mihai Eminescu este diagnosticat de medicii de la sanatoriul doctorului Șuțu cu „psihoză maniaco-depresivă”. Trimis la Viena și în Italia pentru tratament, el se întoarce peste un an înapoi în țară și urmează o perioadă de recuperare și tratament. Era din nou despărțit de Veronica, despre care s-a zvonit că nu i-ar fi păsat de boala lui, fiind ocupată cu un ofițer. Ea a continuat să îi scrie, dar el răspundea tot mai rar. Din 1887, boala lui Mihai Eminescu avansa tot mai mult, ajungând în grija surorii sale. Episoadele depresive și maniacale se intercalau, slăbindu-l tot mai mult.

Mihai Eminescu și Veronica Micle, o iubire dincolo de moarte

În 1888, aceasta a reușit să îl convingă să se întoarcă la București, pentru a fi mai bine îngrijit. Au mai avut parte de un episod scurt de iubire, după care, la 15 iunie 1889, boala îl răpune. Mihai Eminescu se stinge din viață în clinica doctorului Șuțu. Moartea acestuia a fost o lovitură puternică pentru Veronica Micle, care scrie în acea zi, în doar 20 de minute poezia „Raze de lună”.

Veronica Micle, un destin tragic
Veronica Micle, un destin tragic

„Lumea m-a acuzat de lipsă de simţire şi de umanitate faţă de Eminescu. Sunt lucruri mai presus de puterile cuiva, vă mărturisesc sincer, nu pot să-l văd lipsit de minte, eu care am cunoscut pe Eminescu în cea mai splendidă epocă a vieţii sale intelectuale. Şi aşa sunt fără nici o lege şi fără nici un Dumnezeu, să-mi rămâie cel puţin acela al poeziei, care pentru (mine) s-a fost întrupat în fiinţa lui Eminescu”, i-a scris Veronica Micle lui Alexandru C. Cuza, în aprilie 1889, atunci când boala poetului Eminescu atingea apogeul.

Nu a putut suporta prea mult durerea. Odată cu moartea lui Mihai, sensul vieții ei s-a pierdut, fiind complet dărâmată. Din doliu a intrat într-o puternică depresie și s-a retras la Mănăstirea Văratec. Și-a premeditat sinuciderea, la fix 50 de zile de la moartea lui, pe 4 august 1889. Aceasta a luat arsenic și a murit la doar 39 de ani. Soarta le-a fost pecetluită de o povară pe care au luat-o cu ei până la mormânt: o dragoste imensă.