A crescut știind că tatăl ei și-ar fi dorit ca ea să se nască băiat. Și-a jurat că va schimba lumea și a reușit! Sarmiza Bilcescu a devenit prima femeie avocat din Europa. A fost dată afară afară de la cursuri, umilită, ținută la poarta universității, doar pentru că era femeie! Cum a reușit românca să își îndeplinească visul, într-o lume guvernată de bărbați?
Era 27 aprilie 1867 când boierul Dumitru Bilcescu devenea tată. Doar că venirea pe lume a copilului nu a fost motiv de sărbătoare. Își dorea băiat, a primit o fiică. Sarmiza a știut că vrea să își dedice viața luptei pentru drepturile femeilor, pentru ca niciun tată să nu mai fie dezamăgit la nașterea unei fete. Când avea 17 ani, adolescenta își ia inima în dinți și se înscrie la Facultatea de Drept din Paris. Era prima femeie care avea să urmeze cursurile instituției.
Sarmiza Bilcescu nu a avut parte de o primire încurajatoare din partea colegilor și profesorilor. „Am ezitat să-i acordăm domnişoarei Bilcescu primirea pe care, poate, ar fi meritat-o, pentru a putea păstra ordinea în amfiteatre”, spunea, pe atunci, Edmond Louis Armand Colmet De Santerre, profesor de Drept Civil.
[rssfeed id='1612173855' template='list' posts=2]După primele luni de la înscrierea la facultate, Sarmiza Bilcescu nu mai putea să intre la cursuri. Conducerea universității dăduse instrucțuni clare portarilor: femeia care voia doar să „perturbe ordinea” nu mai avea voie nici măcar să intre în clădire. Disperată, Sarmiza Bilcescu cere ajutorul profesorilor, în rândurile unei scrisori în care blamează măsurile luate împotriva ei, numindu-le contradictorii motto-ului înscris pe ușa de la intrarea în unitatea de învățământ: „Liberté, égalité, fraternité”. Până la finalul primului an universitar, lucrurile se schimbaseră complet.
Același profesor care, cu câteva luni mai devreme, strigase la românca de doar 17 ani să nu cumva să îndrăznească să pășească în amfiteatrul în care își ținea cursul, ajunsese să o caracterizeze ca fiind o tânără „neobosită, demnă de toată lauda și cu un comportament ireproșabil” în timp ce le-a mulțumit celorlalți studenți de sex masculin că o primiseră în rândul lor ca pe „o soră”.
Doar trei ani mai târziu, în anul 1887, Sarmiza Bilcescu primește drept de practică, devenind, astfel, prima femeie din Europa cu doctorat în Drept, cu teza „De la condition légale de la mère” („Despre condiția legală a mamei”).
Sarmiza Bilcescu se întoarce în România. Nu așteaptă prea mult și își depune cererea pentru a fi inclusă în Baroul Ilfov. Cel care era la conducerea Consiliului Avocaților la acea vreme, nimeni altul decât Tache Ionescu, era pus într-o situație bizară. Dacă o accepta, ar fi însemnat să calce în picioare o cutumă socială ce devenise aproape literă de lege în momentul respectiv.
„Fără femei!… Ştiinţa se face între bărbaţi!”, după cum strigase Paul Sonday, profesor la Sorbona, la apariţia Sarmizei Bilcescu în amfiteatrul universităţii.
Așa au dat avocații din România o lecție importantă în Europa. În motivarea acceptării cererii Sarmizei Bilcescu de înscriere în Baroul Ilfov, avocații au concluzionat, în urma analizei textelor de lege, care nu menționau niciunde obligativitatea apartenenței la sexul masculin, faptul că „nu este cu putinţă de a împiedica petiţionara de a fi înscrisă ca avocat”. Cele mai mari universități din Europa au aplaudat decizia românilor. Presa vremii era plină de articole ample despre „prima femeie avocat din Europa”. Decanul Facultății de Drept din Bruxelles, Louis Frank, a trimis o epistolă Consiliului Avocaţilor, în care scria că „România are onoarea de a fi introdus pentru prima dată o mare inovaţie în existenţa baroului.”
În ciuda faptului că a reușit o victorie uriașă, Samiza Bilcescu, prima femeie avocat din Europa, nu a profesat niciodată. S-a căsătorit cu Constantin Alimănișanu, șase ani mai târziu. Nu a încetat niciodată să lupte pentru drepturile femeilor. A înființat „Societatea Domnișoarelor”, care a devenit una dintre primele asociații feministe din Europa, ce milita pentru accesul femeilor la educație superioară.
În 1901, Elena Popovici călca pe urmele Sarmizei Bilcescu, depunând o cerere de a înscrie în Baroul Ilfov, însă a fost refuzată.