Cine este, de fapt, Muma Pădurii și ce legendă ascunde acest personaj

Muma Pădurii este un personaj din folclorul și mitologia românească, care abundă de astfel de persoaneje – multe dintre ele fiind prezente în basmele, poveștile și legendele românilor, care s-au transmis prin viu grai de-a lungul timpului. Ce se spune despre Muma Pădurii: unde locuiește și cu ce se ocupă, afli în rândurile de mai jos.

Cine este, de fapt, Muma Pădurii

În tradiția populară românească, Muma Pădurii este o vrăjitoare urâtă care locuiește în inima pădurii și care sperie oamenii. Deseori, ea este prezentată ca dușmană a eroilor pozitivi, ca de exemplu Zmeul sau Balaurul – uneori acesta fiind prezentat drept fiu al ei.

Muma Pădurii este caracterizată printr-o înfățișare grotească, menită să sperie, prin răutate și mărginire, însă este învinsă întotdeauna de eroul din poveste. La baza construirii acestui personaj stau vechi credințe magice, superstiții și chiar reprezentări figurative ale forțelor naturii, care și-au pierdut în timp semnificația inițială, căpătând însă o valoare poetică, fantastică.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Muma Pădurii, parteneră a Tatălui Pădurii, este întâlnită în diferite zone ale țării sub denumirea de Pădureanca sau Muma Huciului. Această făptură mitică poate fi interpretată în cel puțin două sensuri: femeie frumoasă și tânără, care se comportă cu grijă, ca o zână bună, cu copiii nevinovați care se rătăcesc în pădure, dar care îi induce în eroare pe adulți, având intenții dușmănoase. Muma Pădurii îi atrage pe cei din urmă în mrejele ei, după care îi pocește, îi schilodește și chiar ucide.

Cel de-al doilea sens sau motiv este acela al unei semidivinități a pădurii, care i-a forma unei femei urâte și în vârstă, o nălucă mătăhăloasă cu părul despletit, ochi bulbucați și mâini noduroase, care se răzbună pe oamenii ce locuiesc la liziera pădurii, intrând în casele celor ce au uitat ferestrele sau ușile deschise în miezul nopții, iar mai apoi pocindu-i și chiar omorându-i pe cei aflați în locuință.

În folclorul românesc, Muma Pădurii poate lua și alte înfățișări, precum cea a unui copac înfiorător sau a unei călugărițe cu părul despletit. În județul Bistrița-Năsăud, spre exemplu, Muma Pădurii este prezentată drept o făptură magică. Rapsozii populari ai locurilor spun că, până acum 80 de ani, aceasta „ciuia“ (adică striga, de regulă la lună), noapte, arătându-se uneori la bordeiele celor ce locuiau la marginile pădurii și cerându-le pieptăn și unt, pentru a-și face părul frumos și lucios.

Citește și: Lacul Miresei. Legenda cutremurătoare a lacului din România despre care se spune că ar fi blestemat

Ce legendă ascunde acest personaj

Legenda care are la bază acest personaj al folclorului românesc spune că, dacă erai vizitat de Muma Pădurii, nu aveai voie să rostești mai mult de trei cuvinte. În caz contrar, Muma Pădurii îți lua glasul.

Se mai spune, de asemenea, că oricărui curajos care reușea să o lege pe această făptură de un copac i se îndeplinea o dorință de către aceasta. Cum Muma Pădurii era sau este un spirit al pădurilor, aceasta putea, pe vremuri, să își săvârșească scopul existenței sale, în siguranță, în pădurile dese și frumoase, însă astăzi situația s-a schimbat.

Lumea a devenit rea și insensibilă și i-a tăiat copacii și codrii, fapt pentru care acest spirit nu mai este deloc întâlnit, locul monștrilor din poveste fiind preluat de oameni, iar Muma Pădurii devenind un spirit bun.

Bătrânii spun că doar legendele de demult și descântecele ar mai fi rămas din acest spirit al pădurii. Iată un exemplu:

Tu, Muma Pădurii,
Tu, Miazănoapte,
Și tu Mamorniţo,
Voi câte trele să plecaţi,
Pe fată-n pace s-o lăsaţi,
Să n-o mai ciupiţi,
Să n-o mai necăjiţi,
Să n-o mai olecăiţi,
Ci să vă duceţi la copiii voştri,
Că v-adastă cu mesele-ntinse,
Cu făclii aprinse,
Să măncaţi, să ospătaţi,
Pe ea s-o certaţi,
S-o lăsaţi curată, luminată,
Că eu cu descântu te-am descântat,
Cu cuţitul te-am tăiat,
De la ea te-am depărtat…

După cum ați putut observa, aceste personaje și mituri au o dublă valență: una pozitivă și una negativă, fiecare dintre acestea având ca principal scop sugerarea unei concluzii moralizatoare.