Rețetă de mici moldovenești – secretul pentru a fi și suculenți, și bine făcuți

Mititeii rumeniți pe grătar și serviți cu muștar reprezintă un preparat cu tradiție la români, motiv pentru care ne-am gândit să-ți dezvăluim o rețetă tradițională de mici pufoși, suculenți și aromați. Te întrebi ce carne și ce condimente trebuie să folosești sau la câte grame se porționează? Toate aceste detalii și alte secrete, în continuare.

Rețetă de mici moldovenești

De-a lungul timpului, micii au fost apreciați atât pentru gustul lor unic, cât și pentru ușurința cu care sunt preparați (fiind chiar mai simplu de făcut ca pârjoalele), fapt pentru care, în ciuda influențelor gastronomice venite din alte părți ale lumii, s-a păstrat rețeta autentică. În trecut, micii se consumau ori ca gustare între mese, alături de o halbă de bere, ori ca aperitiv sau fel principal. În prezent, mititeii sunt serviți cu plăcere în weekend-uri sau vacanțe (de 1 Mai, în Vamă), fiind extrem de gustoși și suculenți.

În continuare îți vom prezenta rețeta moldovenească de mici, dar și cele mai utile sfaturi pentru un rezultat care să-i satisfacă chiar și pe cei mai pretențioși. Dar, înainte de asta, ce-ai spune de o poveste?

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Se spune că mititeii au fost inventați dintr-o nevoie, într-un restaurant din Capitală. Potrivit acestei variante, bucătarul localului unde s-a întâmplat minunea a rămas fără mațe de oaie pentru cârnați, așa că s-a folosit de creativitate pentru a nu-i lăsa lihniți pe meseni. Astfel, el a amestecat carnea pentru cârnați cu condimente și a pus-o la rumenit pe grătar, modelând niște cârnați mai mici, din care au rezultat micii de astăzi.

Citește și: De ce nu e bine să mănânci pui de Revelion. 9 superstiții culinare de Revelion în lume

Secretul pentru a fi suculenți

Știm cu toții că micii din comerț nu sunt la fel de sănătoși și gustoși ca micii de casă, preparați cu multă gijă și dragoste. Ce mai aștepți? Puneți șorțul și să trecem la treabă!

INGREDIENTE:

• 300 g tocatură de carne de vită (sau vițel, după preferințe);
• 300 g tocătură macră de porc;
• Secretul: 100 g slănină;
• 1 ou;
• usturoi;
• piper iute măcinat;
• 2 lingurițe de boia de ardei dulce;
• 1-2 linguri de amidon;
• bicarbonat de sodiu;
• sare după gust.

MOD DE PREPARARE:

1. Se amestecă toate ingredientele și se pune amestecul într-o pungă de peliculă, care se „trântește“ pe masă de cel puțin 10 ori.
2. Punga cu tocătură se dă la frigider pentru o oră.
3. Se modelează micii cu palmele unse cu ulei (circa 10 cm lungime și 4 cm grosime, cântărind cam 60 g bucata), după care se pun la frigider pentru încă o oră.
4. În tigaia încălzită în prealabil se coc micii în puțin ulei. Nu uitați să îi întoarceți pe o parte și pe cealaltă.

Poftă bună!

O scrisoare cu rețeta originală de mici

Vă facem cunăscută și o altă alternativă, cu o tradiție de 100 de ani. Așa se preparau atunci cei mai buni mititei.

„Reţeta de mititei de la Restaurantul Carul cu Bere. Bucureşti, 16 Iunie 1920

Onorate Domnule Ofiţer!

Pentru căci fiecare vizită a Domniei voastre, ca şi cu 20 ani în urmă cele ale tatălui Domniei voastre, dimpreună cu cinstitul Conu Iancu Caragiale este, pe lângă onoare, şi un deosebit eveniment pentru localul nostru, vroiesc să dau la rându-mi dovadă de cavalerism, împărtăşindu-vă la dorinţa onoratei Dumneavoastră soţii, Doamna Măriuţa Baciu, reţetarul de preparare ai mititeilor noştri, care, după cum bine ştiţi sunt cei mai lăudaţi din tot Bucureştiul. Astfel dau dovadă de încredere în Domnia voastră spre a nu trăda nicidecum secretul delicioşilor noştri mititei, secret pe care la rândul meu l-am primit de la marele Maestru Gastronom D-l Tică Preoteanu, antemergătoriul meu la conducerea bucătăriei Carului. Adresez aceieaşi rugăciune şi onoratei Dumneavoastră soţii, Doamnei Măriuţa, celei mai desăvârşite amfitrioane pe care sunt bucuros să o fi cunoscut. Perfecţiunea seratelor de cină din casa Domniilor voastre, la care, mulţumesc lui Dumnezeu, am fost poftit, mi-au determinat hotărârea să va divulg taina celui mai de preţ preparat culinar care ne cinsteşte numele în capitală, în ţara întreagă şi în străinătate.

Mititeii sunt un produs culinar din carne de vită, în stare finită de şapte până la opt centimetri şi la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare între mese la o halbă de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mâncare de sine stătătoru. Ei îşi au originea în Balkan, provenind din Serbia, dar se întâlnesc şi în Grecia şi Turcia, de unde au fost preluaţi de bucătăria românească. Cum le spune şi numele, sunt nişte rulouri mici, fiind şi numiţi astfel: mici, în Regat, din carne cu mirodenii, având menirea să încânte gustul mesenilor. Se servesc numai proaspăt prăjiţi pe grătar de jar, fie cu tacâm, ori la scobitoare sub formă de gustare.

Se ia cărniţă de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea şi se dă de două ori prin maşină, pentru a se mărunţi cât mai bine şi cât mai uniform. Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga ceva seu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 până la 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne. Nu se va lua în nici un caz slăninuţă, costiţă sau carne de porc, care nu fac decât să strice gustul şi să ia din minunata savoarelor a mititeilor.

Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne. Se pregătesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii şi condimente după cum urmează:

• 8 grame de piper proaspăt pisat mărunt;
• 12 grame de cimbru uscat cât mai proaspăt pisat mărunt;
• 4 grame de enibahar pisat mărunt;
• 2 grame de coriandru pisat mărunt;
• 2 grame de chimion turcesc pisat mărunt;
• 1 gram de anis stelat pisat mărunt;
• 8 grame de bicarbonat de sodiu;
• 1 linguriţă de zeamă de lămâie;
• 1 lingură de untdelemn;
• 1 căpăţână bună de usturoi aromat şi nu din cel iute.

La cantităţi mai mari de cinci kilograme, se va adăuga pentru fiecare alte cinci kilograme de carne, câte o măsură mai mult din mirodeniile pomenite. Se frământă carnea într-un vas pe măsură timp de un ceas, adăugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lămâie. Jumătate din zeama de oase şi toate celelalte condimente, afară de usturoi, se adaugă treptat, uniform şi puţin câte puţin. Amestecul se acoperă şi se dă la gheţar o zi şi o noapte, după care se scoate, se lasă câteva ceasuri la dezmorţit şi se mai frământă o dată preţ de o jumătate de ceas cu restul de zeamă de oase dezmorţită. Se face un mujdei de usturoi cu apă călduţă dintr-o căpăţână pentru fiecare kilogram de carne, care se lasă la tras o jumătate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi într-un tifon, se adaugă sucul de mujdei şi se mai frământă odată amestecul preţ de un sfert de ceas.

Se dă din nou la gheţar până a doua zi. Preţ de trei ceasuri înainte de a fi prăjiţi şi serviţi mititeii, se scoate amestecul de la gheţar, pentru a se încălzi şi muia; după trei ceasuri sau când s-a dezmorţit amestecul, se formează mititeii ca de un deget mare lungime şi ca de două degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate părţile şi la capete şi se lasă sa stea la zvântat un ceas. Se prăjesc pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei, aşa ca sa prindă o crusta rumenă de jur împrejur. Gratargii noştri întorc fiecare mititel doar de trei ori până este prăjit. La prăjit mititeii vor scădea puţin, de unde şi denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasă să se pătrundă, ca să nu se usuce sucul care conţine savoarea condimentelor. Daca se prăjesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usucă, lapădă tot sucul aromat şi devin seci. Se servesc alături de chifle proaspete ori felii de franzelă, cu Mutard de Dijon sau muştar picant şi aromat, după preferinţă şi cu sare şi ciuşca. Doar şi numai aşa veţi obţine mititei savuroşi cum se zice ca numai la noi sunt“.