Ce se întâmplă de fapt când o bombă nucleară explodează. Adevăratul impact asupra oamenilor și mediului, conform oamenilor de știință

Invazia Ucrainei de către Rusia a crescut riscul unui conflict nuclear. În cazul în care o bombă nucleară explodează, efectele acesteia sunt devastatoare. Află care ar fi adevăratul impact asupra mediului și al oamenilor în cazul unui astfel de atac, potrivit specialiștilor în domeniu.

Efectele pe care le produce o bombă nucleară atunci când explodează

Rusia și Statele Unite dețin 90% din armele nucleare ale lumii, potrivit Federației Oamenilor de Știință Americani. Rusia are 1.588 de arme desfășurate pe rachete intercontinentale, care au o rază de acțiune de cel puțin 5.500 de kilometri și baze de bombardiere grele, care găzduiesc avioane capabile să transporte și să arunce o sarcină utilă nucleară, iar SUA au 1.644 de arme dispuse în același mod.

Un război nuclear la scară largă ar putea reprezenta cu ușurință un eveniment de extincție pentru umanitate, iar asta nu doar din cauza morților inițiali, ci și din cauza unei răciri globale, așa-numita iarnă nucleară, care ar urma.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Poate că un scenariu mai probabil, potrivit unor experți în politică externă, implică un conflict nuclear la scară limitată folosind așa-numitele arme atomice tactice. Potrivit Centrului James Martin pentru Studii asupra Neproliferării, 30% până la 40% din arsenalele din SUA și Rusia sunt formate din aceste bombe mai mici, care au o rază de acțiune de mai puțin de 500 de kilometri pe uscat și mai puțin de 600 de km pe mare sau pe calea aerului.

Aceste arme ar avea în continuare impacturi devastatoare în apropierea zonei de explozie, dar nu ar crea cel mai rău mediu la nivel global. Există diferite tipuri și dimensiuni de arme nucleare, dar bombele moderne încep prin a declanșa o reacție de fisiune.

Fisiunea este împărțirea nucleelor ​​atomilor grei în atomi mai ușori, un proces care eliberează neutroni. Acești neutroni, la rândul lor, pot intra în nucleele atomilor din apropiere, divându-i și declanșând o reacție în lanț scăpată de control.

Explozia de fisiune rezultată este devastatoare: bombele cu fisiune, uneori cunoscute sub numele de bombe atomice sau bombe A, au distrus Hiroshima și Nagasaki, Japonia, cu o forță cuprinsă între 15 și 20 de kilotone de TNT.

Temperatura crescută

Cu toate acestea, multe arme moderne au potențialul de a provoca daune și mai grave. Bombele termonucleare sau cu hidrogen folosesc puterea reacției inițiale de fisiune pentru a fuziona atomii de hidrogen din armă. Această reacție de fuziune declanșează și mai mulți neutroni, care creează mai multă fisiune, care creează mai multă fuziune și mai departe.

Rezultatul, conform Uniunii Oamenilor de Știință Preocupați, este o minge de foc cu temperaturi care se potrivesc cu căldura centrului soarelui. Bombele termonucleare au fost testate, dar niciodată folosite în luptă. Inutil să spun că a fi la punctul zero al unei astfel de explozii înseamnă moarte instantanee.

De exemplu, o armă nucleară de 10 kilotone, echivalentă cu dimensiunea bombelor de la Hiroshima și Nagasaki, ar ucide imediat aproximativ 50% din oamenii pe o rază de 3,2 km de la punctul detonării la nivelul solului, conform unui raport din 2007, din cadrul unui atelier al Proiectului de Apărare Preventivă.

Aceste decese ar fi cauzate de incendii, expunere intensă la radiații și alte răni mortale. Unii dintre acești oameni ar fi răniți de presiunea exploziei, în timp ce majoritatea ar fi expuși la răni de la clădirile prăbușite sau de la ploaia de schije. Majoritatea clădirilor aflate pe o rază de 0,8 km a detonării ar fi dărâmate sau grav avariate.

Radioactivitatea

Site-ul web al guvernului SUA Ready.gov sfătuiește că oricine care primește avertisment prealabil, fie din comunicări oficiale, fie din cauza vederii unui fulger de la o detonare din apropiere, să se mute într-un subsol sau în centrul unei clădiri mari și să rămână acolo cel puțin 24 de ore pentru a evita cele mai grave efecte radioactive.

Cu toate acestea, ar fi dispus doar puțin ajutor pentru supraviețuitorii din apropierea zonei de detonare, potrivit Comitetului Internațional al Crucii Roșii (CICR). Cu infrastructura din jur distrusă și personalul medical insuficient, sunt puține opțiuni de a ajuta supraviețuitorii, mai ales că în zonă ar fi expunere la un nivel de radiații crescut.

Supraviețuitorii ar transporta praf radioactiv și ar trebui să fie decontaminați. Cel mai probabil ar suferi arsuri termice de la explozia termică inițială, conform cărții „Nuclear Choices for the Twenty-First Century: A Citizen’s Guide” (MIT Press, 2021).

Moartea ar putea veni și prin furtună de foc, spune cartea, în funcție de terenul zonei de explozie, incendiile cauzate de explozia inițială se pot combina și crea un vânt propriu, autoalimentat. O astfel de furtună a avut loc la Hiroshima, potrivit Departamentului de Energie al SUA, cuprinzând 11,4 kilometri pătrați.

Precipitațiile radioactive

Radiația este consecința secundară și mult mai insidioasă a unei explozii nucleare. Bombele de fisiune aruncate asupra Japoniei au creat precipitații locale, conform „Nuclear Choices for the Twenty-First Century”, dar armele termonucleare moderne explodează material radioactiv în stratosferă, permițând precipitații globale.

Nivelul precipitațiilor depinde dacă bomba este detonată deasupra solului, într-o explozie în aer, care agravează precipitațiile globale, dar atenuează efectul imediat la punctul zero, sau pe sol, care limitează impactul global, dar este devastator pentru zona imediată.

Riscul de cădere este cel mai sever în cele 48 de ore după explozie. În absența zăpezii sau a ploii, care ar ajuta la tragerea mai rapidă a precipitațiilor la sol, particulele îndepărtate pot avea radioactivitate minimă în momentul în care plutesc pe Pământ, conform manualului „Abilități de supraviețuire a războiului nuclear” (Oak Ridge National).

La 48 de ore de la explozie, o zonă care este expusă inițial la 1.000 de roentgens (o unitate de radiație ionizantă) pe oră va experimenta doar 10 roentgens pe oră de radiații, potrivit „Nuclear War Survival Skills”. Aproximativ jumătate dintre persoanele care experimentează o doză totală de radiații de aproximativ 350 de roentgen în câteva zile sunt susceptibile de a muri din cauza intoxicației acute cu radiații, potrivit manualului. Pentru comparație, o scanare CT abdominală tipică poate expune oamenii la mai puțin de 1 roentgen.

Supraviețuitorii expuși la precipitații sunt expuși unui risc ridicat de cancer pe tot parcursul vieții. Potrivit CICR, spitalele specializate din Hiroshima și Nagasaki au tratat peste 10.000 de supraviețuitori recunoscuți oficial ai exploziilor din 1945, majoritatea deceselor din acest grup fiind atribuite cancerelor.

Ratele de leucemie la victimele expuse la radiații au fost de patru până la cinci ori mai mari decât cele tipice în primii 10 până la 15 ani după explozie, potrivit Crucii Roșii. Radioactivitatea și precipitațiile ar avea efecte grave asupra mediului și asupra sănătății. În funcție de amploarea unui conflict nuclear, exploziile ar putea afecta chiar și clima.

Răcirea globală și lipsa alimentelor

Într-un loc precum Ucraina, care produce 10% din grâul din lume, precipitațiile ar putea ateriza pe terenurile cultivate. Dacă precipitațiile sunt absorbite, ar putea cauza probleme pe termen lung, cum ar fi cancerul, a declarat Michael May, co-director emerit la Centrul pentru Securitate și Cooperare Internațională al Universității Stanford și director emerit al Laboratorului Național Lawrence Livermore. Iodul radioactiv, în special, ar putea fi o problemă, a spus el.

„Vacile concentrează iodul din lapte, iar copiii concentrează iodul din lapte în tiroide”, ceea ce duce la cancer tiroidian, a spus May.

Cenușa și funinginea injectate în atmosferă în timpul unui război nuclear ar putea avea un efect grav de răcire asupra climei dacă s-ar arunca suficiente bombe. În timp ce una sau două explozii nucleare nu ar avea efecte globale, detonarea a doar 100 de arme de mărimea celei căzute pe Hiroshima în 1945 ar scădea temperaturile globale sub cele din Mica Eră de Gheață care a avut loc între aproximativ 1300 și 1850, potrivit datelor.

Impactul de astăzi ar fi o schimbare bruscă și sălbatică a climei: temperaturile din timpul Micii Epoci de Gheață au scăzut cu până la 2 grade Celsius, o scădere mai mare decât creșterea încălzirii observată de la începutul revoluției industriale, aproximativ 1 grad C.

Un frig ca acesta ar putea afecta agricultura și aprovizionarea cu alimente. Mica Eră de Gheață a provocat scăderea recoltelor și foamete într-un moment în care populația globală era mai mică de o șeptime din ceea ce este astăzi.