Misterul pe care îl ascunde Al Naslaa, uriașul bolovan din deșert. Cum a crăpat perfect în două. Explicațiile specialiștilor

O întrebare a luat naștere în mintea multor oameni atunci când au privit uriașul bolovan din deșert, Al Naslaa. Cercetătorii au rezolvat misterul pe care îl ascundea Al Naslaa.

Care este misterul pe care îl ascundea Al Naslaa

Mulți oameni se întrebau dacă Arabia Saudită a fost vizitată de către extratereștri în urmă cu mii de ani. Acest lucru pentru că, bucata de rocă pare să fie tăiată perfect de un fascicul laser. Totuși, oamenii de știință au venit cu o explicație care face referire la acest fenomen. Astfel, un geolog a afirmat că această tăiere ar fi putut fi cauzată de procesul de înghețare-dezghețare, însă unele persoane afirmă că tăietura este mult prea precisă pentru a avea cauze naturale.

Al Naslaa se află într-o oază aridă a Arabiei Saudite și a devenit o atracție turistică, astfel că mii de fotografii au ajuns în mediul online unde oamenii dezbat pe baza subiectului. Cu o lățime de 7,6 metri, bolovanul prezintă și o sculptură care par a fi un bărbat și un cal. Cu toate acestea, lucrul care o face să fie o rocă aparte este reprezentată de tăietura perfectă.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Chiar dacă oamenii au lansat diferite teorii, geologul Cherry Lewis le-a transmis că această divizare poate fi pur și simplu opera Mamei Natură. Lewis, care este un cercetător onorific la Universitatea din Bristol, descrie formațiunea neobișnuită ca fiind o ”priveliște remarcabilă”. Aceasta a afirmat că  ”tăietura s-ar fi putut forma datorită unui proces pe bază de îngheț-dezgheț, care are loc atunci când apa intră într-o mică fisură din stâncă, Pe măsură ce temperaturile scad, apa îngheață și se extinde, ceea ce determină lărgirea și prelungirea fisurii”.

”Pe măsură ce gheața se topește, apa își face loc din ce în ce mai adânc în fisură. Procesul se repetă de-a lungul a mii sau chiar milioane de ani până când roca se desparte în cele din urmă. Acest proces, combinat cu eroziunea eoliană care, într-un mediu deșertic, este ca sablarea – ar putea explica, de asemenea, de ce bolovanul stă singur așa. Efectul de sablare ar fi putut crea și suprafața frontală netedă dacă aceasta se confruntă cu vântul dominant”, a explicat Cherry Lewis.

Tăietura ar putea fi realizată și de către om

În timp ce erodarea ar putea fi principalul ”vinovat”, Lewis este de acord și cu teoria potrivit căreia, roca ar fi fost tăiată cu grijă de către oameni. Ea a afirmat că ”având în vedere că civilizațiile din trecut au creat Stone Henge și sculpturile de pe Insula Paștelui, nu poate fi exclus ca aceasta să fi fost efectuată de către oameni”.

”La prima apariție, fisura arată a fi una artificială, la fel și suprafața frontală foarte netedă, dar văd o fotografie care prezintă o fisură paralelă pe spate, deci este posibil naturală”, a concluzionat Lewis.

Profesorul geolog și geofizician Tim Reston de la Universitatea din Birmingham și-a împărtășit, de asemenea, gândurile cu privire la formația ciudată. El a spus că despărțirea este ”probabil o fractură naturală în rocă și a fost cauzată în mod obișnuit de eliberarea presiunii și de expasiunea formată atunci când stratul de rocă a fost expus la eroziunea naturii”.

Formația stâncoasă se află la opt ore de mers cu mașina de Riyadh și se poate ajunge cu mașina. Săpăturile arheologice din zonă au descoperit silex care datează din mileniul IV î.Hr. Bogat în istorie, Tayma a fost reședința regelui babilonian Nabonidus la mijlocul secolului al VI-lea î.Hr. Oaza, care a apărut pe ruta comercială de la Medina actuală la al-Jawf, a devenit ulterior un loc popular pentru comercianți. Întinderea deșertului a fost cartografiată de Charles M Doughty în 1877. El a descris vizita în oaza Tayma în cartea sa din 1888 ”Travels In Arabia Deserta”. Zona l-a atras mai târziu pe exploratorul francez Charles Huber, care a vizitat situl în 1883.