Bărbatul paralizat care a reușit să scrie o carte doar clipind. Povestea uimitoare

Jean-Dominique Bauby s-a născut în Franța în 1952. A urmat școala la Paris, lucrând ca jurnalist timp de mai mulți ani și devenind ulterior redactor-șef al revistei Elle din Paris. La 8 decembrie 1995 a suferit un accident vascular cerebral care l-a lăsat cu afecțiunea cunoscută sub numele de sindromul locked-in. Însă acest lucru nu l-a împiedicat pe bărbat ca, paralizat fiind, să scrie o carte doar clipind.

Jean-Dominique Bauby, bărbatul paralizat care a reușit să scrie o carte doar clipind

Dacă nu ai citit cartea „The Diving Bell and the Butterfly” („Scafandrul și fluturele”) și nu ai vizionat nici filmul cu același nume, sigur după ce vei citi povestea autorului vei dori neapărat să o faci. Ambele opere spun povestea incredibilă a lui Jean-Dominique Bauby, un bărbat complet paralizat care a reușit performanța de a scrie o carte doar clipind.

Jean-Dominique Bauby (sau Jean-Do, așa cum era mai bine cunoscut) a fost un bărbat plin de viață, chipeș și carismatic. Pe lângă faptul că era directorul revistei franceze de modă Elle, el mai putea înscrie în CV-ul său impresionant și meseriile de „actor” și „autor”. Jean-Do era cunoscut pentru dragostea sa pentru mașinile rapide, pentru glumele bune, pentru moda de lux și pentru mâncărurile fine.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Îi plăcea viața, așa că a trăit-o din plin! A fost căsătorit cu Sylvie de la Rochefoucauld și a avut doi copii, Théophile și Céleste. Potrivit amintirilor lui Céleste despre copilăria ei, au avut o viață foarte fericită.

A suferit un accident vascular cerebral și s-a trezit cu sindromul locked-in

Într-o zi, în 1995, Jean și fiul său Théophile se bucurau împreună de o plimbare cu mașina, când, brusc, Jean a început să vadă dublu. A fost dus de urgență la spital, unde a intrat în comă, stând aproape trei săptămâni. Când Jean s-a trezit, era complet paralizat ca urmare a unei afecțiuni rare, numită sindromul locked-in, care fusese provocat de un accident vascular cerebral.

Deși nu-și putea mișca corpul, cu excepția pleoapei stângi, mintea sa a rămas complet trează. Din acel moment, Jean nu a mai putut să mănânce, să înghită sau să respire fără asistență. Dar încă mai putea simți durerea: „mâinile mele, care stau ghemuite pe cearșafurile galbene, mă dor, deși nu pot spune dacă sunt fierbinți sau reci ca gheața”.

Din păcate, prognosticul lui Jean nu era promițător. Cu toate că sperau la o oarecare îmbunătățire a digestiei și a respirației, sau poate să ajungă la un punct în care să poată „aduna suficientă respirație pentru a-mi face corzile vocale să vibreze”.

Jean a făcut un pas înainte într-o clipită

Potrivit aruma.com, la doar 43 de ani, Jean nu mai avea acum nicio modalitate de a comunica cu lumea. Apoi, într-o zi, prietenul său, Bernard Chapuis (fost editor al revistei Men’s Vogue), a observat că ochiul stâng al lui Jean se mișca. L-a rugat rapid pe Jean să clipească pentru a putea să-l înțeleagă și a reușit.

Ulterior, Jean a fost trimis la trei ore distanță de Paris la Berck, unde a început să lucreze cu un logoped care era specializat în „alfabetul tăcerii”. Acesta striga și arăta literele (aranjate în funcție de frecvența cu care sunt folosite în limba franceză), iar Jean alcătuia cuvinte și propoziții clipind din ochi când ajungea la litera de care avea nevoie.

A scris „Scafandrul și fluturele” clipind de 200.000 de ori

Jean nu a dorit niciodată să se dea bătut, alegând să „scrie” o carte despre cum este să fii „prins în interiorul” corpului său. Cu ajutorul unei asistente medicale specializate, Claude Mendibil, a reușit să scrie cartea sa, „The Diving Bell and the Butterfly” („Scafandrul și fluturele”). În următoarele câteva luni, Mendibil a petrecut trei ore, șase zile pe săptămână, dictând, folosind aceeași metodă pe care a fost învățat de logopedul său.

În fiecare seară, acesta își edita gândurile în minte, compunea și memora propoziții, astfel încât, atunci când Mendibil ajungea dimineața, să poată dicta ultima sa parte. A avut nevoie de 200.000 de clipiri pentru a o termina. Titlul cărții face referire la imobilitatea corpului său comparându-l cu o cască de scafandru grea, de modă veche, în interiorul căreia își descrie mintea fluturând delicat.

Nu a mai trăit pentru a vedea succesul romanului său

Din păcate, la doar două zile de la publicarea cărții sale în Franța, Jean a murit de pneumonie. Fără să își dea seama că tocmai scrisese un best-seller internațional.

În ciuda modului în care Jean și-a scris cartea, cartea sa nu era fragmentată, rigidă sau factuală. În schimb, curgea frumos, cu imagini bogate. De-a lungul anilor, „Scafandrul și fluturele” a atins inimile a nenumărați cititori și chiar a fost transformată într-un film aclamat de critici, care a fost nominalizat la patru premii Oscar.