Home » Când, unde, cum » Blestemul teribil al lui Ștefan cel Mare. Ce spunea domnitorul. Te trec fiorii

Blestemul teribil al lui Ștefan cel Mare. Ce spunea domnitorul. Te trec fiorii

Cojocaru Cristian / 10.01.2022, 10:24
Blestemul teribil al lui Ștefan cel Mare. Ce spunea domnitorul. Te trec fiorii

În Evul Mediu, oamenii încercau să se pregătească pentru mântuirea sufletelor lor, atât boierii cât și orășenii și elita societății. Preocuparea acestora era legată de întocmirea daniilor și a testamentelor, de teama celor ce s-ar putea petrece după moarte. La sfârșitul acestor acte medievale, fiecare adăuga un blestem. Află care a fost blestemul teribil al lui Ștefan cel Mare.

Blestemul pe care Ștefan cel Mare l-a lăsat

Blestemele erau formule de amenințare cu pedeapsa divină. Acestea erau făcute în forme mai simple sau unele mai complexe și erau puse de către oamenii bisericii, apărând în acte oficiale de danii ori diate. Un exemplu în acest sens constă într-un act din data de 3 aprilie 1488, aparținând lui Ștefan cel Mare, în care amenința cu pedeapsa divină pe cel ce îndrăznește să aducă atingere daniei lăsate de către el.

„Acela să fie blestemat de Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi de Preacurata lui Maică, şi de cei patru evanghelişti, şi de 12 sfinţi apostoli de frunte, Petru şi Pavel şi ceilalţi, şi de 318 sfinţi părinţi de la Niceea, şi de toţi sfinţii care din veac au plăcut lui Dumnezeu, şi să fie asemenea lui Iuda şi blestemului Arie şi să aibă parte cu acei iudei care au strigat asupra lui Hristos Dumnezeu:sângele lui asupra lor şi asupra copiilor lor.”, se arată în blestemul lăsat de către acesta.

Blestemul lăsat de către Ștefan cel Mare este de-a dreptul înfricoșător, iar ideea că acesta a pus bunurile dăruite sub paza ființelor divine arată cu câtă teamă era privită calea sufletului omului după moarte. În afară de Iuda, mai este menționat și Arie, fiind considerat „cel de-al doilea Iuda”, lucru care arată că societatea medievală era pregătită în învățăturile de credință.

Un alt personaj al elitei vremurilor este Petru Rareș care dăruiește unele sate mănăstirii sale de la Probota în data de 16 aprilie 1527. Astfel, cel ce nu va îndeplini cererea sa de pomenire, „să fie blestemat de Domnul Dumnezeu… și de cel între sfinți părintele nostrul făcător de minuni Nicolae, al cărui hram este”.

blestemul ștefan cel mare
Oamenii din Evul Mediu aveau bine implementata credinta in viata de apoi

Biserica și blestemele

Potrivit documentelor acelor vremuri se arată că și unii clerici au lăsat spre pomenire cărți sfinte, care la rândul lor erau însoțite de blesteme. Mitropolitul Ghedeon a dăruit o evanghelie mănăstirii Secu în anul 1664. Așadar, dacă cineva prin „îndemnare diavolească ar îndrăzni să ia sau să vândă această carte”, ar fi „neiertat de Domnul Dumnezeu şi de preacurata lui maică şi de la 318 părinţi de la Nikea, amin”.

Cu toate că îl slujește pe Dumnezeu, mitropolitul a lăsat blestem asupra celui care ar fi luat cartea sfântă din lăcașul de cult. Mitropolitul nu a fost singurul care a lansat un astfel de blestem. Teodosie Arhiepiscop și Mitropolit a dăruit o liturghie mănăstirii Bogdana, în anul 1676. Pe o pagină a cărții sfinte, putea fi citit blestemul lăsat de el. Astfel, cel care vă cuteza să „fure sau să ia, să fie blestemat amin”, după cum se arată în carte.

Mitropolitul Teodosie a amenințat cu pedeapsa divină, fiind conștient de faptul că oamenii Evului Mediu aveau o imagine foarte bine definită a Iadului, loc care i-ar fi așteptat dacă ar fi furat liturghia. În acele vremuri, oamenii trăiau cu o idee foarte clară despre faptul că dacă duc o viață dreaptă, vor ajunge în Rai, iar cei care păcătuiesc, vor merge către Iad. Astfel, în Evul Mediu, credința în viața de apoi apărea încă de la naștere.