Când s-au folosit pentru prima dată oglinzile. La ce serveau, de fapt

Oglinzile au schimbat modul în care mergem prin lume, modul în care ne îmbrăcăm și multe alte aspecte ale vieții de zi cu zi. Ele ne oferă ceva ce strămoșii noștri primitivi nu și-ar fi putut imagina niciodată: o perspectivă asupra modului în care arătăm în fața lumii. În vechime însă, nu era vorba că oamenii nu erau curioși cum arată, ci nu aveau încă tehnologia necesară pentru a face acest lucru. Află din rândurile de mai jos când s-au folosit pentru prima dată oglinzile.

Când s-au folosit pentru prima dată oglinzile

O oglindă este o suprafață plană sau curbată, de obicei fabricată din sticlă pe care se aplică un strat reflectorizant. Oglinzile sunt utilizate și în tehnologie, fiind o componentă importantă a instrumentelor științifice, cum ar fi telescoapele, mașinile industriale, camerele de luat vederi și laserele.

Dar în vremurile de demult, înainte ca oglinda să apară, cel mai probabil oamenii își întrezăreau propriile reflexii bălți de apă, râuri și fluvii, sau anumite metale. Însă nu s-au văzut bine niciodată cu adevărat. Ulterior, au apărut oglinzile confecționate din metal lustruit foarte bine, însă nu se cunoaște cu exactitate momentul clar în care au  fost descoperite acestea.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

În Grecia Antică, Roma și Egiptul Antic oglinzile erau acceptate de oameni ca fiind articole utile

Aceștia aveau tot timpul cu ochii mici bucăți de oglindă care erau confecționate din metale precum bronz, alamă, argint sau aur. Cu toate acestea, nu înțelegeau pe deplin principiul lor de funcționare. Mulți credeau că oglinzile au puteri magice, în timp ce alții credeau că în oglindă văd chiar spiritul lor. Probabil de aici a apărut și superstiția de a nu sparge o oglindă, căci atrage ghinionul și rănește sufletul.

Primele oglinzi de sticlă se pare că au fost inventate de sticlarii din Murano, în cursul secolului XII. Aceștia au învățat să fabrice oglinda prin coacere cu mercur și cositor, iar cei care cunoșteau secretele fabricării oglinzilor și le dezvăluiau, erau condamnați la moarte. Astfel că, statul venețian a deținut monopolul producției de oglinzi până la mijlocul secolului al XVII-lea.

Procesul chimic de acoperire a sticlei cu argint metalic a fost descoperit două secole mai târziu, de către germanul Justus von Liebig. În 1835, acesta a dezvoltat oglinda din sticlă argintată, în care un strat subțire de argint metalic este aplicat pe sticlă prin reducerea chimică a nitratului de argint.

Invenția acestui procedeu a permis fabricarea oglinzilor la scară mult mai mare și, pentru prima dată în istorie, oamenii obișnuiți au putut cumpăra o oglindă. Oglinzile din zilele noastre sunt mai frecvent produse prin depunerea aluminiului prin vid direct pe sticlă.

Superstiții despre oglindă

Există multe superstiții care includ oglinzile. Chiar și în ziua de astăzi se mai spune că spargerea unei oglinzi aduce ghinion care durează șapte ani. Se spune că acest blestem datează din vremea romanilor, când se credea că este nevoie de șapte ani pentru ca un suflet să se reînnoiască. Una dintre modalitățile prin care puteai evita ghinionul era să îngropi toate bucățile de oglindă spartă foarte adânc în pământ.

De asemenea, se spune că o oglindă din casă care cade de pe un perete este un semn că cineva urmează să moară. O altă practică a zilelor noastre este acoperirea tuturor oglinzilpr din casă atunci când cineva din casă moare. Se crede că astfel se evită ca sufletul celui decedat să fie prins de diavol într-una dintre oglinzi.