Care sau pe care. Care este varianta corectă, în funcție de ideea transmisă

Voi începe textul cu o expresie care să cuprindă ambele variante, cu scopul de a-i da o ușoară tentă de umor. Așadar, „care pe care?”. Care din noi poate birui? Ori eu, cu argumentele mele, ori alții ce s-au ocupat de aceeași temă? De cuvintele acestea, unul scris simplu, celălalt precedat de „pe”.

Prima precizare este că atât „care”, cât „pe care” intră în categoria pronumelui. O parte de vorbire a morfologiei ce cunoaște foarte multe feluri: personal, de politețe, posesiv, reflexiv, de întărire, ca să le enumăr doar pe cele care au persoană.

Care sau pe care. Care este varianta corectă, în funcție de ideea transmisă

Care este după alcătuire pronume relativ simplu, fără persoană, alături de cine, ce etc. Are rol de conjuncție (element introductiv într-o frază). Leagă o propoziție subordonată de regenta ei, respectiv o propoziție atributivă. De ex.: Omul care lucrează într-o mină se numește miner. Care om? Care lucrează într-o mină.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Dacă cineva, de regulă un elev, este pus să facă analiza pronumelui relativ care, va trebui să procedeze astfel. Va căuta predicatele, în acest caz două (lucrează și se numește). A doua etapă presupune căutarea elementului de legătură dintre cele două propoziții, deoarece două sunt după predicatele anunțate. Aici este care. Îl încercuiește sau îl încadrează într-un dreptunghi.

Numerotează propozițiile, le demumește: pricipală/regentă, subordonată, urmând să specifice felul ei (subiectivă, atributivă etc.). Prima propoziție va merge până la care, chiar dacă are doar un singur cuvânt deocamdată, și va fi numerotată cu 1. A doua propoziție va fi cea introdusă de pronumele relativ care. Deci, va ține până la mină. O numerotează cu 2. Se întoarce la 1 și o completează cu „se numește miner”. Stabilește care este regenta, care-i subordonata, în situația de față atributiva.

Acum, pus să analizeze pronumele „care” din propoziția a doua, îl va înlocui cu „omul”, stiind că pronumele ține locul unui substantiv. Va obține: Omul lucrează în mină. Dacă omul este la cazul nominativ, cu funcția de subiect, atunci „care” va fi tot în nominativ cu aceeași funcție sintactică. Iată de ce „care” nu are nevoie de prepoziția „pe”. Am putea spune omul pe care lucrează într-o mină…? Alte exemple cu pronumele relativ care în nominativ:

• El are o soră mai mare care este în clasa a X-a.
• Se duce zilnic la bunica sa care locuiește într-un sat din apropiere.

Pronumele relativ „care” are la nominativ singular o singură formă. În limba veche, la plural, se folosea forma „cari”, ce se poate articula „carii” sau „carile”. Se tot încearcă să se reia pluralul „cari”, dar, cel puțin mie, mi s-ar părea ciudat. Mă pot duce cu gândul la „carii” dentare?

Scriem „care” când el devine pronume interogativ-relativ (la origine este relativ). Ține locul unui substantiv așteptat ca răspuns. Despre cine/ce este vorba. De ex.: Care este capitala Franței? Paris.

În expresiile cu rol interogativ: care alta? (ce altceva?) și, desigur, în cea cu care am început articolul, „care pe care?”.

În expresiile: „care va să zică” (prin urmare). Care va să zică, despre asta-i vorba în propoziție; „nu care cumva”,

Într-o opoziție ca aceasta: „care venea cu ghiozdanul…”, „care venea fără…”.

Care sau pe care. Care este varianta corectă, în funcție de ideea transmisă

Pentru că l-am invocat deseori și „pe care”, să aflăm când îl scriem așa. Când se află în acuzativ precedat de prepoziția „pe”,(altădată la care, cu care, față de care, în care, pentru care etc., recurgând la funcția sintactică). De exemplu:

• Artiștii pe care i-ai visat.
• Este un exemplu pe care îl știu.
• Bătrânul pe care l-ai văzut este vecinul meu.

Observați în astfel de exemple prezența pronumelui personal neaccentuat. El ne ajută să deosebim „pe care” de cel simplu „care” (i, îl, l). Care va să zică, greșelile dese pe care am încercat să le lămuresc, constau în folosirea formei „care” în locul construcției „pe care”.

• Am găsit cartea care o căutam, în loc de: Am găsit cartea pe care o căutam.
• A venit preotul care l-ai chemat, și nu: A venit preotul pe care l-ai chemat.
• Prietena mea a venit cu nepoata care o laudă.

Această ultimă propoziție spune cu totul și cu totul altceva. Se va înțelege că nepoata o laudă pe prietena mea. Ca să vă vină mai ușor rețineți:

• pe care îl/îi;
• pe care o/le/l etc.