Home » Când, unde, cum » Ce însemna muncă patriotică pe vremea lui Ceaușescu. La ce erau de fapt supuși românii

Ce însemna muncă patriotică pe vremea lui Ceaușescu. La ce erau de fapt supuși românii

Manolică Anca / 07.12.2021, 15:35
Ce însemna muncă patriotică pe vremea lui Ceaușescu. La ce erau de fapt supuși românii

În perioda comunistă, totul funcționa diferit față de astăzi. Ceea ce în prezent numim voluntariat, pe atunci se numea munca patriotică, dar semnificația era total diferită. Pe atunci, munca efectuată gratis, în folosul semenilor sau al comunității, era obligatorie pentru toată lumea. De la mic la mare. Era văzută ca fiind calea spre profesie, cunoscută drept „brățară de aur”. Cum era viața pe atunci.

Muncă patriotică în timpul lui Ceaușescu

Astăzi voluntariatul este pentru cine poate și vrea. Atunci era pentru toată lumea. Obligatoriu. Și se numea muncă patriotică. Dar nu Ceaușescu a inventat acest concept. Modelul a fost preluat de la Lenin, care, la începutul anului 1918, a introdus munca obligatorie generalizată în Rusia.

De la Lenin care a introdus așa-numitul „subotnicul comunist”, prin care rușii munceau pe gratis, în folosul țării, în zilele de sâmbătă, fostul dictator comunist a adaptat în România munca voluntară, care a devenit mai apoi munca patriotică. Astfel, românii de la mic la mare erau implicați în aproape toate sectoarele de activitate, desigur, în folosul statului.

La început au apărut „brigăzile voluntare”, formate cu scopul de a reconstrui țara. Ulterior, s-a ajuns la munca voluntară justificată prin ideologii de partid. Apogeul fenomenului l-au numit muncă patriotică și a fost atins în anii ’70-’80. Însuși Ceaușescu se ocupa să îndemne românii să participe la „voluntariatul patriotic”.

„Eu rog primii secretari să mobilizeze toate forțele, tineretul, chiar și funcționarii și în zilele de sărbători și din orașe, pentru a strânge la timp, și dacă se poate fără nicio pierdere sau în orice caz, cu pierderi minime, în întregime, grâul.

Știți că anul trecut a trebuit să scoatem din fondul central o cantitate destul de mare de grâu. Vom aprecia munca fiecărui comitet județean și a fiecărei organizații de partid după felul cum vor acționa pentru a strânge la timp și în bune condiții în întregime toată recolta”, spunea Ceaușescu în 1971, la o ședință de partid, potrivit Historia.

Intelectualii măturau străzile în zilele de sâmbătă și duminică

Pentru a nu afecta programul de producție din timpul săptămânii, salariații erau scoși la munca patriotică numai după program sau în zilele de duminică. În singura zi liberă a săptămânii, în orașe, bărbații ieșeau la patrulare, alături de milițieni, asigurând liniștea și ordinea publică.

Muncă patriotică în vremea lui Ceaușescu
Muncă patriotică în vremea lui Ceaușescu

Indiferent de statut, muncitori sau intelectuali, în regimul comunist toată lumea era obligată să aibă o contribuție în progresul societății. Pe timp de vară, intelectualii ieșeau la măturat străzile, iar iarna, ingineri sau economiști curățau trotuarele de zăpadă. Cei care încercau să se sustragă de la această muncă patriotică trebuiau să își asume unele pedepse. În vara anului 1971, fenomenul a luat o mare amploare.

„Atât în investițiile industriale, cât și la cele din agricultură, trebuie să se apeleze în mai mare măsură la muncă voluntară, la folosirea tineretului, în general a a oamenilor muncii și din agricultură și din industrie, a gospodinelor, în executarea la timp a investițiilor prevăzute în plan.”, îndemna Ceaușescu în 1971.

Prin acest voluntariat se economiseau bani la bugetul național și ducea la îndeplinirea obiectivelor pe care Ceaușescu le avea în plan.

Elevii munceau în agricultură

Nici elevii nu scăpau. „Zi de muncă patriotică”, așa se spunea în școli la zilele de sâmbătă în care, încărcați în autobuze, elevii de generală erau duși la cules de fructe, cartofi, porumb sau bumbac. Fiecare primea câte un sac de rafie care trebuia umplut. Munca începea dimineața și se termina abia după apusul soarelui.

Aceștia erau atent supravegheați de profesori care, la rândul lor, erau puși la muncă. Munca lor era prezentată la știri în stil propagandistic: „În livadă, dragi copii/Strângeți prune brumării, coșuri pline/ Iară mâine veți avea magiun pe pâine”.

Muncă patriotică pentru studenți pe șantiere

Și studenții trebuiau să facă voluntariat patriotic. La acea vreme, anul universitar începea pe 15 septembrie și, timp de două săptămâni, studenții făceau muncă patriotică la strâns de porumb, cartofi sau struguri. Aceștia aveau asigurate cazare, masă și transport, pentru a presta în folosul țării.

Condițiile în care aceștia stăteau erau insalubre. Erau cazați în barăci de zilieri sau grajduri dezafectate, hrana era puțină și proastă, iar apă primeau numai atunci când venea cisterna. Și ei riscau sancțiuni drastice dacă se sustrăgeau de la munca patriotică. Puteau avea nota scăzută la purtare, o notă mică la examen sau membrii Uniunii Tineretului Comunist riscau să fie excluși din organizație.