Chilia Părintelui Arsenie Boca a rămas ca o mărturie veșnică a vieții sale isihaste, spre mângâierea tuturor celor care intră în ea. Aflată în Munții Făgăraș, pe Valea Sâmbetei, aproape de Cabana Sâmbăta, chilia a devenit un loc de pelerinaj unde credincioșii se roagă, pun o floare sau aprind o lumânare.
Arsenie Boca și-a dedicat întreaga viață lui Dumnezeu și religiei ortodoxe, sperând mereu în mântuirea oamenilor. A lasat drept moștenire credința sa de neclintit, bunătatea lui rămânând întipărită în sufletele multora. Pentru asta, zeci de mii de pelerini din toate colțurile lumii vin merg să viziteze și să se închine la mormântul lui, pentru a se simți împliniți sufletește.
Dacă mormântul este cunoscut mai mult publicului larg și mult mai accesibilă, în ceea ce privește chilia părintelui Arsenie Boca, nu mulți îndrăznesc să se aventureze să ajungă la ea, fiind vizitată în medie de 10-20 turiști în fiecare zi. Cu toate că nu sunt prea multe semne lăsate de părinte, mulți își doresc să viziteze chilia pentru a vedea cum este să trăiești în munți, departe de orice.
[rssfeed id='1612173855' template='list' posts=2]Chilia părintelui Arsenie Boca este situată la o altitudine de aproximativ 1.600 metri, în dreapta cabanei „Valea Sâmbetei”. Până la ea se ajunge de la Complexul Sâmbăta în circa două ore și jumătate de mers pe jos, iar plecarea se face de lângă Mănăstirea Brâncoveanu, pe un drum de pădure care nu mai este accesibil pentru mașini.
În jurul cabanei se regăsește o superbă pajiște și cu toate că drumul este anevoios, fiecare pas merită pe deplin. De la cabana „Valea Sâmbetei”, care este la o altitudine de 1.400 metri, până la Chilia părintelui Arsenie Boca drumul e abrupt. Așa că este nevoie de ceva efort fizic, curaj, dar mai ales atenție, în cele 25 de minute de parcurs.
Începutul este plasat în prima parte a anului 1943, în plin război, când tânărul călugăr trăia la Mănăstirea Sâmbăta, iar dorința sa cea mare era să își găsească un loc retras unde să trăiască. Așa că a decis să își facă chilia pe Valea Sâmbetei, aproape de izvorul nesecat al unei ape, unde povârnișul de piatră se oprește într-un perete aproape vertical.
Unele legende spun că și-ar fi săpat-o singur, doar cu mâinile, lucruri care nu sunt pe deplin adevărate. Ceea ce este clar este faptul că tot greul a fost dus de el. A săpat în piatră o deschizătură, mai largă în interior, unde și-a făcut adăpostul dorit pentru o viață în rugăciune.
Mulți oameni din sat, ai căror părinți l-au ajutat pe Arsenie Boca să își sape chilia în stâncă, povestesc că după prima etapă a lucrării, piatra s-a fisurat astfel că a trebuit să se caute o nouă cale de a ajunge la chilie. Problema a fost rezolvată cu o schelă suspendată paralelă cursului văii, chilia părintelui rămânând veșnicul lui loc de rugăciune.
O altă legendă spune că după ce păintele a murit, s-au arătat două căprioare la izvorul Văii Sâmbetei care ar fi vestit moartea. Chilia părintelui Arsenie Boca a devenit încet, încet loc de pelerinaj, fiind împodobită cu icoane, flori și o piatră de marmură care amintește de faptul că el a viețuit acolo.