Cine a fost Ecaterina Teodoroiu, femeia care apare pe o bancnotă românească. Povestea de viață remarcabilă

Ecaterina Teodoroiu este un erou național, iar chipul acesteia urmează a apărea pe p bancnotă românească. Află întreaga istorie a femeii care a luptat în Primul Război Mondial.

Ecaterina Teodoroiu: femeia de pe banconta românească

Ecaterina Teodoroiu s-a născut în data de 14 ianuarie 1894 la Vlădeni, actual cartier al municipiului Târgu-Jiu, într-o familie care se ocupa cu agricultura. Aceasta a mai avut cinci frați: Nicolae, Eftimie, Andrei, Ion, Vasile și alte două surori: Elisabeta și Sabina. Școala primară a parcurs-o în satul natal, iar apoi a continuat studiile în Târgu-Jiu.

Aceasta s-a pregătit intens pentru o carieră de învățătoare, urmând a merge la București, după care a frecventat cursurile unei școli de infirmiere, pe care le-a absolvit în anul 1916. Tot la acea vreme a luat pentru prima dată contact cu primii cercetași din România, iar începând cu anul 1913, aceassta a făcut parte din organizația denumită ”Păstorul Bucur”.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

În luna octombrie a anului 1916, Ecaterina a fost chemată la București de către Regina Maria, iar când a revenit la Târgu Jiu a aflat că tatăl ei a fost luat prizonier, iar doi dintre frații săi au murit pe front.

În vara anului 1914, a revenit la Târgu Jiu, în perioada vacanţei, activând în cadrul cohortei de cercetaşi „Domnul Tudor”, până în august 1916, Ecaterina aflându-se, ocazional, la căpătâiul răniţilor ce se aflau în îngrijirea organizaţiei. La aflarea veștii că încă un frate a murit, s-a decis să se înroleze ca voluntar în Regimentul 18 Gorj, fiind în primele linii ale frontului.

În 1916, aceasta a ajutat la respingerea atacului unei companii bavareze, iar în același an, ea a fost luată prizonieră. Fiind stăpână pe sine, aceasta a împușcat santinela germană și a reușit să evadeze alături de câțiva camarazi. În noiembrie 1916, aceasta a fost lovită de două gloanțe inamice, iar nouă zile mai târziu este din nou rănită de explozia unui obuz.

După ce a fost externată din spital, a revenit pe front în Compania a 7-a, Regimentul 43/59 Infanterie, îngrijind răniții companiei. Iată ce scria într-un raport al comandantului Companiei a 8-a, Regimentul Gorj:

”Nerămânându-i pe lume (n.r. Ecaterinei), după cum declară domnia sa, decât singurul frate din Compania a 8-a Regimentul 18 Gorj, se hotărî să lupte ca soldat lângă dânsul, spre a îmbărbăta pe soldaţi să-şi elibereze pe mama sa. Într-adevăr, în ziua de 16 octombrie 1916 dimineaţa, tocmai pe timpul loviturii furioase ce am dat cu Divizia noastră, distrugând Divizia 11 Bavareză, trecând să observ mersul luptei a Secţiei a II-a de Mitraliere a Regimentului 18 Gorj din compania ce comandam, am întâlnit în drum pe domnişoara Teodoriu Ecaterina cu fratele ei, care tocmai îi arăta cum se încarcă arma, ochirea şi punerea baionetei. Întrebând-o ce voieşte cu aceasta, mi-a răspuns că se duce la Schela să-şi scape pe mama sa.

De aici înainte cercetaşa Teodoriu Ecaterina a luptat cu arma în mână lângă fratele său, constituind un adevărat exemplu eroic pentru soldaţi, cu care a îndurat toate greutăţile şi de care nu s-a despărţit nici un moment, chiar când compania pornea la asaltul cu baioneta, după cum mi-au istorisit mulţi dintre oamenii companiei mele, în special sergentul Safta Pavel din Compania de Mitraliere, comandantul Secţiei a IV-a care a luptat mai ales în timpul retragerii din Oltenia, împreună cu Regimentul 18 Gorj …

Ca o concluzie, părerea mea intimă în calitate de instructor al legiunii din care făcea parte, este că cercetaşa Teodoriu a fost o domnişoară corectă şi a dat dovadă de mult curaj, abnegaţie până la deznădejde şi iubire familiară, în plus convingerea îndeplinirii îndatoririlor conştiincioase a Legii Cercetaşilor, meritând toată admiraţia acestei Jeana d’Arc a noastre, ce se cuvine a fi recompensată, chiar dacă neseriozitatea vârstei sale încă fragede i-ar da aparenţa unei vivandiere din vechea armată franceză”.

Eroina moare pe câmpul de luptă

Ecaterina Teodoroiu a primit Medalia ”Virtutea Cercetășească”, iar apoi, a fost distinsă cu Medalia ”Virtutea Militară” de război, pentru „vitejia şi devotamentul ce a arătat pe câmpul de luptă, s-a distins în toate luptele ce Regimentul 18 Infanterie a dat cu începere de la 16 octombrie 1916, dând probe de vădită vitejie, mai ales în luptele ce s-au dat la 6 noiembrie 1916, în apropiere de Filiaşi. A fost rănită de un obuz la ambele picioare”.

În vara lui 1917, Ecaterine Teodoroiu a revenit pe front. În data de 22 august, în timpul unui atac german, Ecaterina moare, fiind împușcată în timp ce se afla în fruntea plutonului pe care îl comanda, având gradul de sublocotenent.

”În timpul ciocnirii de ieri, noaptea, pe Dealul Secului, a căzut în fruntea plutonului său lovită în inima ei generoasă de două gloanțe de mitralieră voluntara Ecaterina Teodoroiu din Compania a 7-a. Pildă rară a unui cald entuziasm, unit cu cea mai stăruitoare energie, aceea pe care unii au numit-o cu drept cuvânt „Eroina de la Jiu” și-a dat jertfa supremă, lipsită de orice trufie, de orice deșartă ambiție, numai din dragostea de a apăra pământul Țării acesteia cotropită de dușmani.

Ecaterina Teodoroiu a fost la înălțimea celor mai viteji apărători ai Țării sale și i-a întrecut prin puterea cu care, înfrângând slăbiciunea femeiască, a știut să dovedească vigoarea bărbăției de trup și de suflet și calitățile întregi ale unui ostaș îndrăzneț, neobosit și plin de entuziasmul de a se face folositoare cu orice preț. Aceea care a luptat ca un viteaz din alte vremuri la Târgu Jiu, aceea care și-a desfășurat energia-i rară împotriva morții albe care a secerat pe camarazii ei bolnavi de tifos exantematic pornește din nou în luptă cu un avânt renăscut, cu nădejdea că va contribui și ea la opera cea mare a revanșei, la a cărei pregătire a luat parte foarte activă, conducând instrucția.

A căzut înainte de a ajunge la țelul acestei revanșe. Și-a dat viața cu simplitatea eroismului adevărat, nu pentru a obține apoteoze de vorbe, ci pentru că așa cerea inima ei, pentru că așa credea sufletul ei că se împlinește datoria vieții. Aceea care în vitejia ei comunicativă a murit în clipa când se descoperea spre a-și îndemna ostașii cu vorbele: „Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine !”, are drept, din clipa aceea, la cinstirea veșnică a unui nume neuitat de camarazi”.

Eroina națională a fost înmormântată în comuna Fitionești, iar după ce Primul Război Mondial a luat sfârșit, aceasta a devenit eroina României Mari. În anul 1921, osemintele acesteia au fost mutate în mausoleul din centrul orașului Târgu-Jiu. În 1978 a fost realizat un film despre ea, denumit ”Ecaterina Teodoroiu” și regizat de Dinu Cocea. La mai bine de 100 de ani, BNR a decis ca aceasta să apară pe bancnota care va avea valoarea nominală de 20 de lei, fiind o bancnotă de circulație.