Cum se scrie corect gramatical: mi-a sau mia?

Din punct de vedere fonetic, atât mi-a, cât mia sunt alcătuite dintr-un număr egal de litere și sunete, respectiv trei. Atunci când le pronunțăm pentru mia (substantiv comun sau numeral) și mi-a (pronume personal plus verb) nu există diferență.

Mi-a sau mia? Cum se scrie corect gramatical

Problema apare, fiindcă este o problemă, în momentul în care ele sunt introduse într-un text, indiferent că-i o propoziție simplă sau o frază. Ortogramele mi-a și mia pot crea “suferințe” celor care se străduiesc să le folosească în mod just, conform normelor gramaticale. Într-o asemenea situație se impun câteva lămuriri, așa încât ele să nu mai fie confundate.

1.Argumente pentru scrierea cu cratimă a lui mi-a

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Morfologic, cele trei litere (sunete) m, i, a, de care am spus la începutul articolului, sunt două părți de vorbire diferite, dar care formează un grup. Analiza lor se va face astfel: mi este pronume personal formă neaccentuată, persoana I, cazul dativ, iar a vine de la verbul auxiliar cu ajutorul căruia se formează perfectul compus al unui verb.

De ex., la perfectul compus, verbul a spune se conjugă: eu am spus, tu ai spus, el/ea a spus și nu mai continuăm, fiindcă am ajuns la ceea ce ne interesează (a spus).

Întorcându-ne la pronumele personal formă neaccentuată mi, se va putea observa că acesta precede imediat verbul care începe cu vocala a. La nivel academic, mi este formă conjunctă proclitic, dar nu ne propunem să vă purtăm pe terenuri mai greu de defrişat, ca să nu vă încurcăm mai mult, în loc să vă descurcăm.

Prin urmare, mi se va despărți prin cratimă de vocala a care este și verb auxiliar.

Exemple edificatoare:

El mi-a relatat întreaga întâmplare din metrou (cui a relatat? mie, îmi, mi, extrăgând doar forma mi, ea intră în alcătuirea construcției mi-a).

Profesorul de română mi-a explicat unde am greșit.

Prietena mea mi-a adus în dar o carte.

2. Argumente pentru scrierea legată a lui mia

Aici avem două feluri de substantive, unul comun ca mia, scris cu literă mică, altul propriu ca Mia, scris cu majusculă. De asemenea, mai avem și un număr (numeral) scris și el cu inițială mică- mia.
Mai precis, mia este, repetăm, substantiv comun simplu și înseamnă oaia tânără – puiul de sex feminin al oii, mioară, mielușea, mieluță.

De ex.: Mi-ar plăcea să văd o mia albă.

Dacă este numeral, scrierea este la fel.

De ex.: Azi am primit înapoi mia de lei.

Ca substantiv propriu nume de fată, se scrie cu majuscule și tot legat.

De ex.: Mia este una dintre prietenele mele de încredere.

Și, în sfârșit, un exemplu în care le vom utiliza pe toate.

Mia mi-a spus că a reușit să recupereze mia de lei. Tot Mia mi-a povestit că oița ei a făcut o mia albă.

Concluzionând, greșeala în scriere se face când mia este confundat cu grupul format din pronumele neaccentuat în dativ și verbul auxiliar a cu care se formează perfectul compus, deși este exprimat prin același număr de sunete.

Aceeași problemă o pune și forma neaccentuată de dativ a pronumelui personal neaccentuat de persoana a II-a, ți.

De ex.: Copile, nu ți-a zis doamna că nu e bine să-l scrii legat, adică ția?