De ce este albastru una dintre culorile cele mai rar întâlnite în natură. Motivul surprinzător

De multe ori, când ne uităm cerul albastru de deasupra noastră sau privim pe întinderea aparent nesfârșită a unei mări sau a unui ocean, am tinde să spunem că această culoare este comună și predomină în natură. Însă, printre toate nuanțele găsite în roci, plante și flori, sau în blana, penele, solzii și pielea animalelor, albastrul este surprinzător de rar. Și totuși de ce este culoarea albastră este atât de rară?

De ce este albastru atât de rar

Oamenii pot vedea culorile, deoarece fiecare dintre ochii noștri conține între 6 milioane și 7 milioane de celule sensibile la lumină numite conuri. Acestea sunt de trei tipuri diferite, fiecare fiind cel mai sensibil la o anumită lungime de undă a luminii: roșu, verde sau albastru. Informațiile din milioane de conuri ajung la creier ca semnale electrice care comunică toate tipurile de lumină reflectate de ceea ce vedem, totul fiind apoi interpretat ca diferite nuanțe de culoare.

„Când vezi o floare albastră, spre exemplu o albăstrea, tu o vezi ca fiind albastră, deoarece ea absoarbe partea roșie a spectrului. Sau altfel spus, floarea apare albastră, deoarece acea culoare este partea spectrului de culori pe care floarea l-a respins”, explică scriitorul științific, Kai Kupferschmidt, autorul cărții „ Albastru: în căutarea culorii cele mai rare a naturii”, potrivit Live Science

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

În spectrul vizibil al ochiului uman, culoarea roșie are lungimi de undă lungi, adică are o energie scăzută în comparație cu alte culori. Pentru ca o floare să pară albastră, ea „trebuie să poată produce o moleculă care poate absorbi cantități foarte mici de energie”, pentru a absorbi partea roșie a spectrului, mai explică autorul cărții.

Culorile animalelor albastre nu provin din pigmenți chimici

Generarea unor astfel de molecule mari și complexe se realizează foarte dificil de plante, motiv pentru care florile albastre numără mai puțin de 10% din cele aproape 300.000 de specii de plante cu flori din întreaga lume. Un posibil factor pentru evoluția florilor albastre este că albastrul este extrem de vizibil pentru polenizatori precum albinele, iar producerea de flori albastre poate aduce beneficii plantelor din ecosisteme în care concurența pentru polenizatori este mare, explică Adrian Dyer, profesor asociat și om de știință la Royal Melbourne, Institutul de Tehnologie din Melbourne, Australia.

Culorile animalelor albastre nu provin din pigmenți chimici. Mai degrabă, se bazează pe fizică pentru a crea un aspect albastru. Fluturii cu aripi albastre din genul Morpho au nanostructuri complexe, stratificate pe cântarele aripilor, care manipulează straturi de lumină, astfel încât unele culori se anulează reciproc și doar albastrul este reflectat.

Un caz similar este și la structurile găsite în penele gaiței albastre (Cyanocitta cristata), în solzii peștilor din specia chirurg regal (Paracanthurus hepatus) sau în inelele intermitente ale caracatițelor veninoase cu inele albastre (Hapalochlaena maculosa).

Deficiența de albastru din natură și-a pus amprenta și cazul limbilor vorbite în toată lumea

În cazul mamiferelor, nuanțele de albastru sunt și mai rare decât în cazul păsărilor, peștilor, reptilelor și insectelor. Blana, o trăsătură caracteristică majorității mamiferelor terestre, nu este niciodată în mod natural albastră strălucitoare (cel puțin, nu în lumină vizibilă. Pentru că, oamenii de știință au descoperit recent că blana de ornitorinc strălucește în nuanțe vii de albastru și verde atunci când este expusă razelor ultraviolete (UV)).

Din cauza deficienței de albastru din natură, cuvântul „albastru” a apărut destul de târziu în limbile din întreaga lume, după negru, alb, roșu și galben. Cea mai veche utilizare a vopselei albastre datează de acum aproximativ 6.000 de ani în Peru, iar vechii egipteni combinau silice, oxid de calciu și oxid de cupru pentru a crea un pigment albastru de lungă durată, cunoscut sub numele de irtyu pentru decorarea statuilor.

Faptul că albastrul a fost și este o culoare rară, a însemnat că oamenii au privit-o cu fiind mai valoroasă, de mii de ani. Albastrul a fost mult timp asociat cu zeitatea hindusă Krishna și cu Fecioara Maria din religia creștină, iar marii artiști celebri s-au lăsat puternic inspirați de albastru, precum Michelangelo, Gaugain, Picasso sau Van Gogh.