De ce l-a trădat Iuda pe Iisus. Misterul din spatele unuia dintre cele mai reprezentative evenimente din istoria creştinismului

Din trădarea dramatică a lui Iisus de către Iuda, Dumnezeu a putut scoate la iveală ceva și mai grozav. El a fost cel care a spus autorităților evreiești unde și când îl puteau aresta cu ușurință pe Iisus din Nazaret: noaptea, în grădina Ghetsimani din Ierusalim, la poalele Dealului Măslinilor, locul de rugăciune cel mai iubit de către Iisus Hristos și însoțitorii săi.

De ce l-a trădat Iuda pe Iisus. Misterul din spatele unuia dintre cele mai reprezentative evenimente din istoria creştinismului

Pentru ca soldații să-l poată identifica, Iuda le dă concursul printr-un consemn. Când se apropie de Domnul, vine la El, îl sărută și-I spune cu glas tare: „Bucură-te învățătorule!” Într-adevăr, sărutarea este cel mai gingaș semn de iubire. Însă, Iuda și-a arătat astfel o altă față. De atunci, „Sărutul lui Iuda” a devenit semnul trădării.

3 ipoteze ale trădării lui Iuda

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

1. Pentru Evanghelia după Ioan, Iuda a fost cumpărat

Mai mult, încărcat cu banii comunității, a furat, prefăcându-se că dă săracilor. Unii cred mai degrabă că Iuda a fost dezamăgit de Iisus. Căci el a fost poate un partizan al unei revoluții violente. Refuzul lui Iisus de a fi proclamat rege și de a fi șeful unei mișcări politice în scopul  eliberării l-ar fi putut scandaliza.

Oricare ar fi motivele profunde ale lui Iuda, un lucru este sigur: era liber. Ca toți ceilalți, care au ales, care au luat parte pentru sau împotriva lui Iisus. Și ca însuși Iisus, care și-a asumat riscul de a-l alege pe Iuda ca apostol. Ca să nu mai spunem că Iuda a fost cumva predestinat să trădeze sau că a fost exact ca actorul care joacă un rol într-o piesă scrisă de altul.

Știm că Iuda L-a vândut pe Hristos pentru treizeci de arginţi fariseilor şi cărturarilor ce voiau să-L ucidă, conducându-l la Patimă. Acest gest pare multora ciudat. Iată un om care îl urmează timp de trei ani pe învățător, maestru al unui cerc intim, un maestru cu o aură și o carismă neobișnuită și care Îl predă brusc dușmanilor săi pentru treizeci de arginți.

Este cu atât mai ciudat pentru cineva foarte lacom, un câștig destul de slab având în vedere sacrificiul făcut. În cele din urmă, amintiți-vă că era trezorierul grupului, așa că avea cu ușurință mijloacele de a se îmbogăți fără a provoca moartea nimănui.

2. Intrase Satana în Iuda?

O citire atentă a Sfintei Scripturi ne spune ceva mai mult despre gestul lui Iuda, mișcat de avariție, resentimente și lăcomie. Pe când Iisus se afla în Betania, în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat o femeie, care purta o sticlă de alabastru cu un parfum de mare preț. Ea a turnat-o pe  capul lui Iisus, care era la masă. Văzând aceasta, ucenicii s-au supărat și au zis: „La ce folosește această risipă? Am fi putut, de fapt, să vindem acest parfum pe bani mulți, pe care l-am fi dat săracilor”.

Acest episod legat de evangheliile sinoptice precede imediat denunțarea lui Iuda Iscarioteanul, cel care a spus atunci: „De ce să nu vând acest parfum cu trei sute de arginți care să fie dați săracilor?” El a vorbit astfel, nu din grija pentru săraci, ci pentru că „ținea punga obișnuită”.  Sclav al „banilor necinstiți”, Iuda a fost pierdut.

Nici un slujitor nu poate sluji la doi stăpâni. Fie îl va urî pe unul și îl va iubi pe celălalt, fie se va atașa de unul și îl va disprețui pe celălalt. Nu poți sluji atât lui Dumnezeu, cât și banilor. Ar fi găsit Iuda în trădarea sa o cale obișnuită de a-L asasina pe Iisus Hristos, nefiind capabil să rezolve mijloacele mai direct? Tot ce se poate.

3. Comportamentul absurd/un capriciu al lui Iuda

În orice caz, dilema în care să încurcă sufletul lui Iuda ar explica comportamentul lui absurd. Să-l livreze dintr-un capriciu pe bărbatul pe care îl admira mult pentru acea sumă de nimic, să-l sărute în fața tuturor celorlalți apostoli, apoi să se spânzure odată ce sentința a fost executată, ne duce cu gândul la un om care se confrunta cu necazuri imense.

Aruncând monedele de argint în Templu, Iuda s-a retras și s-a dus să se spânzure. Marii preoți au ridicat banii și au zis: „Nu este îngăduit să-i bagi în vistierie, fiindcă sunt bani de sânge”. După ce au ținut sfat, au cumpărat cu această sumă ogorul olarului pentru a-i îngropa acolo pe străini.

Cea mai gravă crimă nu are întotdeauna cel mai rău motiv. Răul ispitește adesea omul cu ceea ce este mai bun în el: evlavie, patriotism, chiar și iubirea lui Dumnezeu, uneori. Poate că ar trebui să reținem acest lucru din alegerea tristă a lui Iuda.

Ileana Mlădinoiu