Eminent sau iminent? Când și cum se folosesc corect cele două termene

Vocabularul limbii române se ocupă nu numai de familia de cuvinte, de mijloacele de îmbogățire a lui, ci și de categorii semantice, adică de sens: sinonime, antonime, omonime, paronime etc. În categoria paronimelor, cuvinte diferite ca sens, dar apropiate formal, deosebindu-se prin două foneme (calitate-claritate) sau doar printr-unul ( petrolier-petrolifer), intră și eminent-iminent. Acestea din urmă aparțin aceleiași clase lexico-gramaticale, respectiv adjectiv, dar pot face parte din clase diferite, substantive sau adverbe.

Eminent sau iminent? Ce înseamnă și cum se folosesc

Am lămurit de ce eminent și iminent sunt paronime, este necesar să aflăm când le scriem cu inițiala „e”, când cu „i”. Și în limba engleză, există multe cuvinte care sună cam la fel, chiar dacă se referă la două lucruri total diferite.

Eminent

Eminent, provenit din franțuzescul émérite, a fost apropiat de mérite care înseamnă merit. Cu acest sens a pătruns în vocabularul limbii române. a) Se folosește, ca adjectiv, atunci când vrem să ne referim la oameni, atitudini sau manifestările lor. Dar nu la orice fel de persoane, respectiv atitudini.

Este vorba de acele persoane care se disting prin calități intelectuale deosebite, excelente. Sau sunt oameni cu faimă și foarte respectați într-un anumit domeniu. Sinonimele lui eminent pot fi: excepțional, remarcabil, superior, excelent.

De ex.  Emil Cioran a fost un eminent elev al prestigiosului liceu „Gheorghe Lazăr” din Sibiu.

Distincția va fi oferită unei persoane eminente în domeniul științei.

Spuneam că eminent se poate referi și la unele atitudini/manifestări ale oamenilor. Îi putem atribui în acest caz și sensul „demn de remarcat”.

De ex. Pompierii au stins incendiul cu o abilitate eminentă.

b) Eminent se folosește ca adverb atunci când precede un adjectiv la superlativ absolut.

c) Eminent ca substantiv articulat, eminentul sau eminenta

De ex. Profesorul nostru de matematică a scos numai elite. Dar, eminentul nostru a plecat la Oxford.

d) Într-o exclamație ca aceasta: Ți-am studiat proiectul și spun: Eminent!

Eminent sau iminent? Când și cum se folosesc corect cele două termene

Iminent

Iminent este un adjectiv care poate face trimitere la fapte, evenimente etc. Se explică prin: care este pe cale de a se produce, ceea ce înseamă că nu mai poate fi amânat, oprit, evitat, critic. În limbajul oamenilor culți are sensul de ineluctabil. Iar extinzând, putem afirma că iminent este sinonim și cu amenințător. Vine din franțuzescul imminent și latinescul imminens,-ntis.

De ex. Economiștii estimează că, având în vedere condițiile economice actuale ale țării, o criză este iminentă (este pe cale de a se produce/inevitabilă).

Cu temperaturi extrem de scăzute, înghețul este iminent.

Dacă nu te descurci în afaceri, eșecul este iminent/ineluctabil/inevitabil.

De la iminent, putem avea și substantivul de genul feminin iminență (provenit din franțuzescul imminece, latinescul imminentia), al cărui sens este amenințare a ceva care trebuie să se întâmple.

De ex. Sondajul despre iminența unui război a fost realizat cu participarea studenților de la științe politice.

Cum putem să realizăm mai bine diferența între eminent și iminent

Eminent este folosit mai ales în sens pozitiv, pe când iminent este utilizat atât în sens negativ, cât pozitiv.

De ex. Deși avea referințe extraordinare, nimeni nu s-a așteptat la succesul iminent al micuțului dansator (iminent cu sens pozitiv).