Atunci când un angajat se află în concediu fără plată (perioadă în care contractul de muncă este suspendat) primește un certificat de concediu medical. Potrivit legislației, primul concediu se întrerupe și prevalează incapacitatea temporară de muncă. Cu toate acestea, există și unele excepții de la această regulă. Haideți să vedem în ce situații concediul medical nu întrerupe suspendarea contractului de muncă.
Mai exact, regula de mai sus nu este valabilă când angajatul este în concediul de creștere a copilului sau în concediul paternal. De asemenea, atunci când salariatul este în concediul de odihnă, iar în timpul acestuia intervine un concediul medical, cel de odihnă se va întrerupe. Așadar, în acest caz, contractul este în derulare.
”Pe perioada suspendării contractului în cazul concediului fără plată la solicitarea salariatului și cu acordul angajatorului, salariatul poate beneficia, cel mult, de alte drepturi prevăzute în contractul individual sau colectiv de muncă ori în regulamentul intern, cu excepția celor de natură salarială. Altfel spus, suspendarea în cazul concediului fără plată nu presupune plata unei indemnizații sau unui alt drept de natură salarială și exclude prestarea muncii”, a explicat consilierul juridic, Dan Năstase, pentru avocatnet.ro.
Potrivit specialistului, atunci când contractul de muncă se suspendă în baza altor dispoziții legale, precum este și în cazul concediului de creștere a copilului, concediul medical pentru incapacitatea temporară de lucru nu va duce la întreruperea suspendării contractului de muncă. Acesta va produce unele efecte abia după ce angajatul revine la lucru, iar contractul redevine activ.
Așadar, salariații care revin după perioada în care contractul de muncă a fost suspendat, precum cel parental sau de creștere a copilului, chiar dacă motivul care a dus la eliberarea concediului a apărut în intervalul suspendării, vor primi indemnizația aferentă certificatului medical doar din ziua în care contractul se reactivează.
”Având în vedere situațiile prevăzute expres și limitativ de art. 16 alin (1) din OUG 158/2005, cu modificările și completările ulterioare, respectiv concediile de odihnă și cele fără plată, consider că în celelalte situații în care contractul de muncă este suspendat nu sunt aplicabile dispozițiile privind întreruperea suspendării contractului de muncă”, a mai precizat Dan Năstase, potrivit sursei citate.
Potrivit Codului Muncii, pentru a-și rezolva diferite probleme, salariații au dreptul la concediu fără plată. Ei bine, durata acestuia se stabilește prin contractul de muncă sau prin regulamentul intern al locului de muncă.
Mai exact, în Codul muncii nu vom găsi o limită de zile în ceea ce privește concediul fără plată. Limitarea acestuia ar trebui să se regăsească, după cum spuneam, în contractul colectiv (dacă există) ori în regulamentul intern.
Cu toate acestea, există și unele excepții. Mai exact, salariații din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare au dreptul la concedii fără plată, a căror durată însumată nu poate depăși 90 de zile lucrătoare pe parcursul unui an, pentru rezolvarea unor situații prevăzute de HG nr.250/1992.