Inventatori care și-au regretat creațiile. De ce au ajuns să-și considere descoperirile greșeli de neiertat. Impactul devastator

Deși multe descoperiri și invenții științifice au fost făcute de-a lungul istoriei omenirii, marea majoritate dintre ele au fost dezvoltate între secolele al XIX-lea și al XX-lea. Acelea au fost zile în care știința modernă a început să descopere și să schimbe lumea. Cu toate acestea, unii inventatori au regretat creațiile din cauza efectului acestora asupra societății.

Inventatori care au regretat creațiile din cauza efectului acestora asupra omenirii

Unii dintre creatori au venit cu dispozitive, echipamente, unelte și mașini geniale pe care le folosim și astăzi, în timp ce alții au deschis porțile generațiilor viitoare să le facă și chiar mai bune. Cu toate acestea, multe dintre noile idei și tehnologii care modelează lumea noastră modernă se întorc adesea cu secole în urmă.

Invenții precum telefonul, televizorul sau computerul ne-au definit istoria, iar inventatori precum Leonardo da Vinci, Nikola Tesla, Thomas Alva Edison sau Alexander Graham Bell au transformat societatea noastră. Există însă o serie de inventatori care, în ciuda faptului că creațiile lor au făcut titluri în mass-media la acea vreme, și-au regretat propriile invenții, chinuindu-și continuu conștiința. Iată care sunt inventatorii care regretă invețiile lor.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Robert Oppenheimer: Bombă atomică

Robert Oppenheimer, considerat părintele bombei atomice, a fost director al Laboratorului Los Alamos în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Țările se luptau între ele, în timp ce milioane de oameni mureau în fiecare zi și conflictul nu dădea niciun semn că se va opri. În timpul realizării bombei atomice, echipa științifică a crezut că prin această invenție vor stabili o lume mai sigură pentru toți cetățenii țării lor.

Cu toate acestea, odată ce bombele atomice au fost aruncate și au arătat moartea și distrugerea în masă a milioane de japonezi, a regretat marea lui invenție. Oppenheimer a susținut că războiul a adormit omenirea și că a fost o greșeală de neiertat să fi creat o astfel de armă de distrugere în masă care a dat victoria Statelor Unite în cel mai dramatic și crud mod posibil.

Arthur Galston: Agent Orange

Fiziologul și biologul de plante american Arthur Galston a creat arma cunoscută sub numele de „agent portocaliu”, un defoliant chimic care a fost folosit masiv de forțele aeriene americane între 1962 și 1971 în timpul războiului din Vietnam. Cercetările sale au ajutat la dezvoltarea acestui erbicid puternic care ar putea, teoretic, să stimuleze boabele de soia să înflorească și să le facă să crească mai repede. Cu toate acestea, încă o dată o invenție a fost destinată războiului.

Trupele americane au eliberat aproximativ 76 de milioane de litri de defoliant chimic pentru a distruge recoltele și a expune pozițiile și rutele de mișcare ale Vietcong-ului. Intoxicarea cu acesta a provocat leziuni grave organelor, în special ficatului, și consecințe grave asupra fătului: malformații, deformări… Se crede că cel puțin 100.000 de copii s-au născut cu dizabilități în urma Agentului Orange. Galston, văzând daunele enorme asupra mediului și omului pe care această substanță le provoca, a îndemnat guvernul SUA să efectueze un studiu toxicologic care a dus la încetarea utilizării Agentului Orange. Pentru Galston, această invenție a fost „o utilizare greșită a științei”.

Mihail Kalașnikov: AK-47

Inginerul sovietic și rus Mihail Kalashnikov a proiectat pușca ce i-a purtat numele pentru armata rusă la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, după ce a fost martor la crime îngrozitoare în luptă și chiar a fost rănit la braț de o bombă. La spital a început să proiecteze o armă, o pușcă automată, care putea fi fabricată ieftin folosind metodele de producție în masă disponibile la acea vreme.

Generalul-locotenent Kalașnikov a trăit suficient de mult încât creația sa a fost responsabilă pentru mai multe decese decât orice altă pușcă de asalt. Înainte de a muri, el a trimis o scrisoare emoționantă Bisericii Ortodoxe Ruse în care regreta că a creat această armă, simțind „durere insuportabilă” pentru că a purtat acea povara pe umeri. În scrisoare se întreba dacă este vinovat de decesele provocate de pușca lui.

Alfred Nobel: Dinamită

Inventatorul dinamitei a fost Alfred Nobel, dar probabil că nu este invenția pentru care și-ar fi dorit să fie amintit. Tatăl său a fost și inventator, așa că dorința de a crea lucruri noi era în sânge. În timp ce se afla la Paris, l-a întâlnit pe Ascanio Sobrero, un chimist din Italia care dezvoltase nitroglicerină.

El a crezut că trebuie concepută o modalitate de a stabiliza această substanță, astfel încât să fie de folos practic. El a realizat acest lucru amestecând-o cu argilă kieselguhr. A numit această invenție dinamită și a obținut un brevet în 1867. Deși obiectivul său inițial a fost să o folosească ca unealtă în industria minieră, era destinată războiului, motiv care l-a bântuit din cauza cantității de morți și distrugeri pe care le-a provocat invenția sa…

Philo T. Farnsworth: Televiziunea

Inventatorul american Philo Farnsworth a creat primul televizor complet electronic. Desigur, Farnsworth avea o viziune idealizată despre ceea ce ar fi televiziunea în societate. Conform credinței sale, ar permite oamenilor să învețe unii de la alții, televizorul fiind un mijloc de educație și, în plus, ar rezolva problemele lumii.

Această invenție, care a trăit până în 1971, a văzut televiziunea devenind ceva la care nu se aștepta. Nu era nici un instrument educațional și nici nu rezolvase probleme globale, ci doar divertisment pe care mulți oameni își petrec prea multe ore pe zi. Așa că și lui i-a părut rău că a inventat acest lucru.

John Sylvan: păstăi K-cup

Păstăile de cafea de unică folosință au devenit o mare invenție în secolul al XX-lea. O modalitate convenabilă de a face cafea în aparatele de cafea moderne. Totuși, acest inventator și-a regretat creația pentru  că este o opțiune atât de neprietenoasă pentru mediu, cu cantitatea de deșeuri pe care o produce.

Kamran Loghman: Spray-ul cu piper

După cum vedem, multe invenții menite să îmbunătățească viața pe planetă ajung să aibă utilizări sau consecințe nedorite care îi fac pe inventatorii lor să regrete complet că au avut această idee. La fel și Kamran Loghman, dezvoltatorul tehnologiei de spray cu piper. Acest expert în război și arme a lucrat cu FBI în anii 1980 pentru a crea un spray cu piper de calitate pentru arme.

Dar după ce a văzut protestatarii nonviolenți din mișcarea Occupy Wall Street stropiți de ofițeri de poliție, el s-a răzgândit cu privire la invenția sa. El a declarat că nu este de acord cu această utilizare a spray-ului. În Spania, de exemplu, acest spray este permis atâta timp cât este aprobat și utilizarea lui este justificată.