Catalogați barbari de către greci sau alte popoare, geto-dacii erau extrem de stricți atunci când venea vorba de viața de familie. Istoria neștiută a geto-dacilor vorbește despre un ritual cutremurător pe care masculii îl aveau. Aceștia își cumpărau soțiile de la târguri, iar când decedau, cele mai iubitoare dintre ele trebuiau neapărat omorâte și înmormântate alături de ei.
Potrivit istoricilor, geto-dacii aveau reguli destul de clare și stricte, mai ales atunci când venea vorba de viața de familie. Aceștia se pare că puteau să aibă de la 1 la 30 de soţii, în funcţie de starea materială. Adulterul, în schimb, era pedepsit cu moartea.
Bizar este faptul că îşi cumpărau aceste neveste fie de la familiile lor, fie direct din casă, ori de la târgurile destinate fix acestui scop. Deşi pare greu de crezut şi femeile puteau să îşi cumpere soţii tot de la târguri. Când soții decedau, cele mai iubitoare dintre femei trebuiau omorâte şi așezate alături de bărbaţi în mormânt.
„Fiecare se căsătoreşte cu trei sau patru femei. Sunt unii care au treizeci de soţii. Au legături trupeşti cu numeroase femei şi se unesc cu ele pe rând”, a descris viaţa de familie a geto-dacilor Heraclit din Efes, citat de Cornel Bîrsan în „Doamne şi Domniţe, Jupâniţe şi Amante ale Domnitorilor Români”.
Cronicarul din secolul al III-lea Solinus spunea despre poligamia geto-dacilor faptul că bărbaţii se făleau cu numărul femeilor şi era considerată o cinste să aibă mai multe soţii.
Cele mai frumoase femei şi cele considerate cinstite erau catalogate cu preţul cel mai mare. Heraclit spunea că și acestea aveau anumite drepturi, putându-și părăsi bărbatul dacă era nemulţumită de acesta. Astfel, ea se putea întoarce acasă, la părinţi, cu zestre cu tot.
Geto-dacii făceau mulţi copii, cu toate soţiile, cu scopul de a-și asigura puterea şi trăinicia familiei şi în special a clanului din care făceau parte. Potrivit istoricilor, femeile nu aveau deloc o viață ușoară în familie. Ele se ocupau de creşterea copiilor şi de bunul mers al gospodăriei: „Femeia spală şi serveşte pe bărbatul cu care a trăit. Cele mai multe, după împreunare, se culcă pe pământ”, spunea Heraclit din Pont.
Herodot a vorbit şi despre gradul mare de libertate pe care le aveau fetele geto-dacilor. Acestora le era permis, înainte de căsătorie, să aibă relaţii sexuale cu bărbaţii care le plăceau. Însă, odată ce se căsătoreau, femeile trebuiau să rămână fidele bărbaţilor. Adulterul se pedepsea cu moartea.
Dar, cel mai bizar era, de departe, ritualul de înmormântare. Când un bărbat murea, cea mai iubitoare dintre soţii era omorâtă şi așezată în mormânt lângă acesta. Ele erau înjunghiate de una dintre cele mai apropiate rude chiar deasupra trupului neînsufleţit al bărbatului, după care erau înmormântaţi împreună.
Apropiaţii bărbatului trebuiau să identifice soţia pe care el o iubise cel mai mult pentru ca aceasta să fie sacrificată. Se pare că și femeile îşi doreau să fie omorâte şi îngropate alături de cel pe care îl iubeau.