„Planta care merge”. Ce proprietăți neobișnuite are

Toate plantele se pot mișca, de exemplu, prin orientarea frunzelor lor. Dar unele o fac mai mult decât altele, iar în unele cazuri foarte speciale, se pot deplasa chiar și pe distanțe mari. Descoperă, în rândurile de mai jos, planta uimitoare care (aproape) merge. Cum este posibil acest lucru.

Planta care merge

Printre trăsăturile importante care diferențiază animalele de plante, putem spune că animalele sunt heterotrofe – nu fac fotosinteză, ci consumă alte ființe vii pentru energie – și se deplasează, în timp ce plantele sunt autotrofe – fac fotosinteză – și nu se deplasează.

În ceea ce privește plantele, este adevărat că toate realizează fotosinteza, deși unele completează această funcție autotrofă cu prădarea animalelor, cum ar fi plantele carnivore. Acestea sunt un exemplu evident al modului în care unele plante se pot mișca, sau cel puțin unele dintre părțile lor se pot mișca.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

De fapt, toate plantele au capacitatea de a mișca părți ale corpului lor ca răspuns la stimuli externi, cum ar fi contactul, lumina sau gravitația. Astfel de mișcări se numesc nastia – mișcări punctuale, cum ar fi frunza copacului Mimosa pudica, care se închide la contact și se deschide din nou – sau tropisme – mișcări continue, prelungite, cum ar fi frunzele unei plante care caută soarele.

La fel ca și în cazul mișcării, toate plantele se pot deplasa în spațiu la un moment dat în ciclul lor de viață: când sunt sub formă de fructe sau semințe. Însă ele nu fac acest lucru în mod voluntar sau în mod direcționat, ci sunt deplasate de alți factori, de obicei de vânt, apă sau animale.

Palmierul Socratea exorrhiza sau planta care aproape merge

Există însă plante care au o metodă de mișcare și mai complexă. Plante despre care se poate spune că aproape că merg. Vorbim aici despre Socratea exorrhiza, o specie de palmieri originari din pădurile tropicale americane. Aceștia emit rădăcini adventive din tulpină.

În botanică, „adventice” este denumirea dată unui organ care apare într-o poziție atipică, de exemplu, ca în acest caz, rădăcini noi care, în loc să apară din rădăcini anterioare sau din primordiul rădăcinii, apar din tulpină.

Aceste rădăcini adventive apar numai atunci când tulpina este în contact cu solul sau foarte aproape de acesta, adică atunci când planta a fost doborâtă. Rădăcinile anterioare, care au fost lăsate mai în spate, acolo unde se afla baza tulpinii, acum expusă, putrezesc. Tulpina, la rândul ei, datorită acestor noi rădăcini care continuă să o hrănească, continuă să crească în direcția opusă gravitației, îndreptând din nou planta.

Rezultatul final este că, datorită acestui proces, planta s-a mutat la o anumită distanță față de locul în care se afla anterior.

Există, însă, diferențe notabile între un organism care merge și ceea ce face acest palmier

În primul rând, în timpul mersului, părțile anatomice nu se pierd pentru a forma noi structuri, lucru care se întâmplă în aceste palme. Pe de altă parte, un organism care merge o face în mod deliberat, cu intenția de a merge undeva, în timp ce în cazul acestor plante acest lucru este total întâmplător.

Nu se datorează nici măcar unor stimuli sau factori de stres, nu se mișcă în căutarea umidității, nici pentru a scăpa de o inundație, nici în favoarea sau în defavoarea unei pante. O face doar atunci când planta este doborâtă de cauze externe și nu are niciun control asupra direcției în care se mișcă.

Este, de fapt, o adaptare evolutivă, care împiedică palmierul să moară după ce a fost scos din pământ și doborât.