Home » Când, unde, cum » Povestea mai puțin știută a singurului OZN recunoscut de armata americană. Ce a relatat martorul care ar fi atins resturile „extraterestre”

Povestea mai puțin știută a singurului OZN recunoscut de armata americană. Ce a relatat martorul care ar fi atins resturile „extraterestre”

Manolică Anca / 02.05.2022, 10:15
Povestea mai puțin știută a singurului OZN recunoscut de armata americană. Ce a relatat martorul care ar fi atins resturile „extraterestre”

În noaptea de 2 spre 3 iulie 1947, a avut loc un eveniment extrem de bizar, cunoscut sub denumirea de „incidentul Roswell”. Acesta fascinează chiar și astăzi lumea, cu toate că există două tabere bine delimitate: cei care sunt convinși că nu era vorba de OZN, iar ufologii cu conspiraționiștii care cred cu tărie că este vorba despre prăbușirea unui OZN. Ce s-a întâmplat atunci.

Povestea „incidentului Roswell”

La începutul anilor 1980, ufologia era în declin. Extratereștrii au încetat să mai intereseze publicul larg. Euforia OZN-urilor, care a atins apogeul în anii ’70, a dispărut. Oamenii se săturaseră să tot audă aceleași povești despre lumini pe cer, ecouri radar și presupuse aterizări.

Curând, apărea cartea The Roswell Incident, scrisă de unul dintre creatorii falsului mister al Triunghiului Bermudelor, Charles Berlitz, împreună cu un autointitulat maestru scriitor pe nume William L. Moore. În el, ei au readus la viață zvonul prăbușirii unui OZN în deșertul New Mexico în iulie 1947.

Povestea fusese deja publicată în 1950 de un editorialist al revistei Variety, Frank Scully. Potrivit acestuia, guvernul american a recuperat 34 de cadavre și trei ambarcațiuni în urma unor accidente produse în New Mexico și Arizona. Niciunul dintre ufologii de la acea vreme nu a luat în serios aceste povești, dar treizeci de ani mai târziu, pe măsură ce timpul a transformat legendele în adevăruri dovedite, povestea navei spațiale prăbușite a devenit celebră.

Ce s-a întâmplat în acea noapte

Potrivit lui Berlitz și Moore, iată ce s-a întâmplat: între orele 21:45 și 21:50, în noaptea de 2 iulie 1947, o navă extraterestră a trecut deasupra orașului Roswell cu mare viteză, în direcția nord-vest, spre orașul Corona. La aproximativ 125 de kilometri nord-vest de Roswell, nava a dat peste o furtună teribilă, a făcut o corecție de curs spre sud-sud-vest, dar nu a putut evita să fie lovită de fulgere și a suferit avarii grave la bord.

O cantitate mare de resturi a căzut la sol, dar „farfuria” avariată a rămas în aer suficient de mult timp cât să ajungă să se prăbușească într-o zonă la vest de Socorro, în câmpiile San Agustin. Epava a aterizat pe ferma unui crescător de vite pe nume William W. Brazel, care a descoperit-o a doua zi dimineață, în timp ce își conducea calul spre pășunea sa.

Între timp, epava a fost descoperită de Barney Barnett, un inginer de drumuri, care se afla acolo pentru că trebuia să facă niște lucrări în dimineața de după prăbușire, pe 3 iulie. Potrivit prietenilor săi, familia Maltais, cărora le-a spus povestea în 1950, Barnett a văzut cadavrele membrilor echipajului. În curând a sosit un camion, iar un ofițer de armată i-a spus să plece și să tacă. Zona a fost izolată și nimeni altcineva nu avea voie să se apropie de ea.

Ce spune UFO Crash at Roswell

Dar asta nu este singura variantă a accidentului. În 1991, ufologii Kevin Randle și Don Schmitt au publicat UFO Crash at Roswell. Potrivit acestora, aeronava nu s-a prăbușit pe câmpiile St. Augustine, unde Barnett le-ar fi spus prietenilor săi, ci la ferma lui Brazel, nu departe de locul unde au fost găsite epavele.

Acolo, pe lângă „farfurie”, au fost găsite și cadavrele a patru extratereștri morți. Însă, în jurnalul soției lui Barnett se precizează că la începutul lunii iulie 1947 soțul ei lucra la 400 de kilometri vest de ferma lui Brazel. Pentru a rezolva această „problemă”, Randle și Schmitt susțin că Barney și-a mințit soția.

La mijlocul anului 1992, au apărut alți doi ufologi, Stanton Friedman și Don Berliner, care și-au publicat cercetările sub titlul Crash at Corona. Nu există nicio contradicție între locurile de prăbușire, Roswell sau Llanos de San Agustín, deoarece două nave spațiale s-au prăbușit. În cel de la ferma lui Brazel, au fost găsiți patru morți, iar în cel de la Los Llanos au fost găsiți trei morți și unul în viață.

Acest nou scenariu se bazează pe declarațiile unui anume Gerald Anderson, care avea cinci ani la acea vreme. El și patru dintre rudele sale, toate moarte atunci când a decis să vorbească, au descoperit rămășițele înaintea lui Barnett.

The Truth About the UFO Crash at Roswell, cartea care demontează tot

Pentru a înrăutăți situația, în 1993, Randle și Schmitt au publicat o nouă carte, The Truth About the UFO Crash at Roswell. În această carte, ei demontează tot ce fusese publicat până atunci, inclusiv cartea lor anterioară. În lumina „mărturiilor solide ale martorilor oculari și a unei documentații interesante”, ei arată că prăbușirea a avut loc pe 4 iulie, cu două zile mai târziu decât data „oficială”.

Mai mult, epava nu ar fi fost găsită la ferma lui Brazel, ci la 50 km sud, lângă Roswell. Așadar, patru scenarii diferite și reciproc contradictorii pentru același caz. Din fericire, în cele din urmă a ieșit la iveală totul.

La mijlocul anului 1994, organizația ufologică Fondul pentru Cercetarea OZN (FUFOR) a publicat un raport de 189 de pagini scris de Karl Pflock, Roswell In Perspective. După doi ani de cercetări, Pflock a susținut că epava navei extraterestre era, de fapt, „cea a unui balon mare, de tip Top Secret Project Mogul”. Aproape 50 de ani mai târziu, lumea ufologică a atribuit incidentul unui balon care transporta materiale strict secrete.

Unul dintre lucrurile care a speriat cel mai mult guvernul american de după război a fost faptul că rușii ar putea construi o bombă atomică fără să afle despre ea. Astfel, în 1945, au fost demarate mai multe programe pentru a detecta explozia bombelor atomice în Rusia. Unul dintre acestea a fost Proiectul Mogul: un senzor de înaltă precizie amplasat într-un balon de mare altitudine capabil să detecteze undele de șoc produse de explozii.

Unul dintre aceste baloane, mai exact, o parte din așa-numitul Zbor 4, a fost cel care a căzut în iulie 1947 lângă Roswell. Ironia întregii povești este că a existat o adevărată mușamalizare: ceea ce era de fapt un detector de explozie atomică a fost deghizat în balon meteorologic.

Ce a relatat un martor care ar fi atins resturile „extraterestre”

Jesse Marcel a fost unul dintre militarii care au studiat resturile neidentificate. În 2010, fiul său, Jesse Marcel Jr., a relatat pentru BBC despre așa-numitul „incident Roswell”. Acesta avea doar 11 ani atunci când tatăl său a adus acasă materialele găsite în deșert.

„Resturile erau asemănătoare cu niște folii, precum foițele de aluminiu”. Și aveau însemnate niște simboluri stranii: „Am crezut inițial că sunt hieroglife egiptene, dar mai degrabă semănau cu figuri geometrice: triunghiuri, cercuri, pătrate, puncte și aveau o culoare mov”, a povestit bărbatul.

Bucățile de metal erau ca niște „metale cu memorie”, care lovite, nu își schimbau forma, cum ar fi normal, ci reveneau la forma inițială. După ce armata americană a anunțat că era de fapt un balon meteorologic prăbușit, și nu un OZN, Jesse Marcel Jr. a susținut că s-a încercat ascunderea adevărului.

Maiorul Jesse A. Marcel, ținând în mână resturi de folie de la locul prăbușirii OZN-ului din Roswell, New Mexico, iulie 1947
Maiorul Jesse A. Marcel, ținând în mână resturi de folie de la locul prăbușirii OZN-ului din Roswell, New Mexico, iulie 1947

„Materialele arătate presei au fost schimbate, nu au fost cele originale găsite de tatăl meu”, a povestit acesta. Ba mai mult, și-a amintit cum tatălui său „i s-a ordonat să nu vorbească despre asta, să păstreze un secret”, lucru care s-a și întâmplat. Dar în 1978, tatăl acestuia ar fi decis să vorbească deschis despre incident.

„Aveam acea bucată de metal în mână și se simțea de parcă nu aveam nimic în mână, nu era mai groasă ca o folie de la pachetul de țigări, nu puteai să o îndoi, nu puteai să o arzi, nu era ceva de pe Pământul asta, nu avea cum să fie”, a spus Jesse Marcel Sr.

Jesse Marcel Jr. a subliniat că tatăl său nu obișnuia să exagereze și că nu este afectat de părerea scepticilor pentru că „știe ce a văzut”. Patru ani mai târziu de la interviu, bărbatul a murit.