Prima vietate care a murit în spațiu. „Nu a fost un om. Facem asta nu din cruzime, ci pentru binele omenirii”

Primele animale care au ajuns în spațiu au fost muștele de fructe pe care Statele Unite le-au lansat la bordul unor rachete germane capturate în 1947. Primul mamifer care a ajuns în spațiu a fost o maimuță rhesus pe nume Albert II, care a zburat doi ani mai târziu. Ambele misiuni au fost suborbitale, așa cum au fost toate zborurile animalelor timp de aproximativ un deceniu. Însă, prima vietate care a orbitat în jurul Pământului a fost Laika, un câine lansat de Uniunea Sovietică în 1957, care a murit pe orbită.

Primele tentative de misiuni în spațiu

În aceste zile de început ale științei rachetelor, nimeni nu știa cum este zborul în spațiu. Inginerii au zburat cu animale, în special câini, maimuțe și cimpanzei, pentru a învăța cum să lanseze și să aterizeze în siguranță ființe vii și pentru a înțelege mai bine cum ar putea afecta zborul în spațiu corpul uman.

Războiul Rece avea doar un deceniu când a început cursa spațială dintre Uniunea Sovietică și Statele Unite. La 4 octombrie 1957, sovieticii au fost primii care au reușit să lanseze cu succes o rachetă în spațiu, odată cu lansarea Sputnik 1, un satelit de mărimea unei mingi de baschet.

Știri din lume

Poza cu vedeta GOALĂ la duș a scăpat pe net! Ce tatuaje INTIME are: S-au...

Știri din lume

SUTIENUL i-a jucat feste în direct la TV! Vedeta a ARĂTAT aproape TOT

La aproximativ o săptămână de la lansarea cu succes a acestuia, liderul sovietic Nikita Hrușciov a sugerat lansarea unei alte rachete în spațiu pentru a marca cea de-a 40-a aniversare a Revoluției ruse, la 7 noiembrie 1957. Acest lucru le-a lăsat inginerilor sovietici doar trei săptămâni pentru a proiecta și construi complet o nouă rachetă.

Alegerea unui câine. Laika, prima vietate care a murit în spațiu

Sovieticii, aflați într-o competiție nemiloasă cu Statele Unite, au vrut să bifeze o altă „premieră”. Așa că au decis să trimită pe orbită prima ființă vie. În timp ce inginerii sovietici lucrau în grabă la proiectare, trei câini vagabonzi (Albina, Mushka și Laika) au fost testați și dresați intensiv pentru zbor.

Patrupezii au fost închiși în locuri mici, supuși la zgomote și vibrații extrem de puternice și puși să poarte un costum spațial nou creat. Toate aceste teste aveau ca scop să condiționeze câinii de experiențele pe care le vor avea probabil în timpul zborului. Deși toți trei s-au descurcat bine, Laika a fost cea aleasă să urce la bordul Sputnik 2.

Laika, care în limba rusă înseamnă „lătrătoare”, era o corcitură de câine de trei ani, care cântărea 13 kilograme și avea un comportament calm. A fost plasată în modulul ei restrictiv cu câteva zile înainte. Chiar înainte de lansare, Laika a fost acoperită cu o soluție de alcool și vopsită cu iod în mai multe locuri, astfel încât să poată fi plasați senzori pe ea.

Aceștia urmau să îi monitorizeze bătăile inimii, tensiunea arterială și alte funcții corporale pentru a înțelege orice schimbări fizice care ar putea apărea în spațiu. Deși modulul lui Laika era restrictiv, acesta era căptușit și avea suficient spațiu pentru ca ea să se întindă sau să stea în picioare după cum dorea. De asemenea, avea acces la mâncare specială, gelatinoasă, făcută pentru ea în spațiu.

Lansarea lui Laika

La 3 noiembrie 1957, Sputnik 2 a fost lansat de pe cosmodromul Baikonur (situat acum în Kazahstan, în apropiere de Marea Aral). Racheta a ajuns cu succes în spațiu, iar nava spațială, cu Laika înăuntru, a început să orbiteze în jurul Pământului. Nava spațială a înconjurat Pământul la fiecare oră și 42 de minute, călătorind cu aproximativ 18.000 de mile pe oră.

În timp ce lumea privea și aștepta vești despre starea lui Laika, Uniunea Sovietică a anunțat că nu a fost stabilit un plan de recuperare pentru Laika. Având la dispoziție doar trei săptămâni pentru a crea noua navă spațială, nu au avut timp să creeze o modalitate prin care Laika să ajungă acasă. Planul de facto a fost ca Laika să moară în spațiu.

Laika moare în spațiu. „Facem asta nu din cruzime, ci pentru binele omenirii”

Deși toți sunt de acord că Laika a ajuns pe orbită, a existat multă vreme o întrebare cu privire la cât de mult a trăit după aceea. Ambasada sovietică de la Londra, care se pregătea să sărbătorească evenimentul, a fost nevoită să dea explicații: „Ruşii iubesc câinii. Facem asta nu din cruzime, ci pentru binele omenirii”, a declarat atunci un oficial rus.

Unele voci au spus că planul era ca ea să trăiască câteva zile și că ultima ei porție de hrană a fost otrăvită. Alții au spus că a murit după patru zile de călătorie, când a avut loc o arsură electrică și temperaturile din interior au crescut dramatic. Alte voci au spus că a murit după cinci sau șapte ore de zbor din cauza stresului și a căldurii.

Adevărata poveste a momentului în care Laika a murit a fost dezvăluită abia în 2002, când omul de știință sovietic Dimitri Malashenkov a luat cuvântul la Congresul Mondial al Spațiului din Houston, Texas. Malashenkov a pus capăt la patru decenii de speculații când a recunoscut că Laika a murit din cauza supraîncălzirii la doar câteva ore după lansare.

Potrivit thoughtco.com, la mult timp după moartea lui Laika, nava spațială a continuat să orbiteze în jurul Pământului cu toate sistemele sale oprite până când a reintrat în atmosfera terestră cinci luni mai târziu, la 14 aprilie 1958, și a ars la reintrare. Laika a demonstrat că este posibil ca o ființă vie să intre în spațiu. Moartea ei a declanșat, de asemenea, dezbateri privind drepturile animalelor pe întreaga planetă.

În Uniunea Sovietică, Laika și toate celelalte animale care au făcut posibil zborul în spațiu sunt amintite ca niște eroi. În 2008, o statuie a lui Laika a fost dezvelită în apropierea unui centru de cercetare militară din Moscova.