Universul 25, experimentul bizar care dă fior omenirii. Ce a scos în evidență despre apocalipsă

De-a lungul timpului, oamenii de știință au realizat fel și fel de experimente prin intermediul cărora să poată înțelege mai bine anumite fenomene. Astfel, în urma rezultatelor obținute avea să se ia o serie de decizii importante Acesta este și cazul unui experiment bizar, aparte, numit Universul 25. El a avut loc în anul 1972, iar rezultatele dau fiori reci omenirii.

Cine a creat Universul 25 sau „Utopia Șobolanilor”

În anul 1950, John Calhoun punea bazele unui experiment bizar, prin care a căutat să studieze comportamentul șoarecilor în condiții de suprapopulare. Despre suprapopulare auzim discutându-se și astăzi tot mai des, atunci când vine vorba de omenire. Dar hai vedem cum s-au comportat micuțele rozătoare în acest caz.

Potrivit lui omului de știință, cu peste 20 de ani de experiență în domeniu, raiul pe pământ al șoarecilor presupune alimente nelimitate, spațiu pe mai multe niveluri și apartamente izolate pentru ei. Așadar, acesta a creat pentru ei un univers utopic, de aici și denumirea de „Utopia Șobolanilor”, care era un fel de paradis pentru aceștia.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Universul 25 era, de fapt, o cutie gigant, concepută special pentru a fi o utopie a rozătoarelor. John B. Calhoun proiectase înainte multe alte locații de șoareci înainte de a ajunge la cel de-al 25-lea și nu se aștepta să la asemenea rezultate. Împărțit în „piețe principale” și apoi pe niveluri, cu rampe care duceau către „apartamentele” din acele clădiri frumoase, locul arăta grozav, iar mâncarea era din belșug întotdeauna. Însă, „locuitorii” erau condamnați de la început.

Cum a arătat Universul 25

Cercetătorul a introdus opt șoareci, patru masculi și patru femele. Până în ziua 560, numărul rozătoarelor a ajuns la 2.200 și apoi a cunoscut o scădere constantă. Când a fost atins vârful de populație, majoritatea rozătoarelor petrecea fiecare secundă din viață în compania altor sute de șoareci. Se adunaiu în piețele principale, în așteptarea hranei și ocazional să se atace reciproc. Puține dintre femele duceau sarcinile până la termen, iar dacă făceau acest lucru uitau rapid de bebelușii lor.

Câteva dintre spațiile mai izolate găzduiau și o populație puțin liniștită, numită de Calhoun „cei frumoși”. Această zonă era atent păzită de un mascul, iar rozătoarele de aici nu s-au reprodus și nici nu s-au luptat între ele, doar au mâncat, s-au îngrijit și au dormit. Pe când populația a început să scadă, șoarecii de aici au fost scutiți de violență și moarte, însă au pierdut de tot legătura cu socialul, inclusiv să facă sex sau să aibă grijă de copiii lor.

Ce a scos în evidență experimentul despre apocalipsă

Așa cum se întâmplă în cazul fiecărui experiment, și aici au reieșit anumite disfuncționalități. Astfel, s-a dovedit că suprapopularea poate duce la o apocalipsă. Și de aici a apărut întrebarea dacă acest lucru este valabil și în cazul oamenilor.

Aglomerările urbane și răspândirea excesivă a populației la nivel mondial ar putea duce oare la o apocalipsă? Oamenii de știință sunt de părere că acest lucru este imposibil, deoarece oamenii sunt mult mai adaptabili. În același timp, dezvoltarea tehnologiei e va da posibilitatea de a coloniza, în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat, și alte planete, astfel că problema spațiului și a suprapopulării se vor rezolva.