Home » Life & Style » A treia aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Ce semnificație are sărbătoarea de pe 25 mai

A treia aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Ce semnificație are sărbătoarea de pe 25 mai

Ileana Mladinoiu / 25.05.2022, 09:55
A treia aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Ce semnificație are sărbătoarea de pe 25 mai

Ioan Botezătorul, numit și Ioan Înaintemergătorul, deoarece el a fost profetul care a vestit venirea lui Hristos și care l-a botezat pe malul râului Iordan, este venerat în biserica creştină ca precursor al lui Iisus Hristos. După o perioadă de singurătate în deșert, Ioan Botezătorul a apărut ca trimis al lui Dumnezeu în regiunea de jos a văii râului Iordan.

El a avut un cerc de ucenici, iar Iisus a fost printre destinatarii ritului său de botez. Toate cele patru Evanghelii recunosc în Ioan începutul erei creștine și fiecare în felul său vorbesc despre acceptarea de către Iisus a mesajului său și al unui botez ca un semn de început a lucrării Sale.

Evanghelia după Marcu îl prezintă pe Isus ca Mesia ascuns, cunoscut doar de un cerc îngust, iar pe Ioan ca pe cel care a trebuit să „vină mai întâi să restaureze toate lucrurile”, dar care a rămas, de asemenea, ascuns și a suferit moartea fără a recunoaște adevăratul său statut.

A treia aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul, prăznuită pe 25 mai

În fiecare an, pe 25 mai, se prăznuiește cea de-a treia aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Conform Sfintei Scripturi, regele Iudeei, în cadrul unui ospăț ce marca ziua sa de naștere, a ordonat tăierea capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, la cererea lui Irod.

Acest lucru s-a întâmplat pentru că Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul nelegiuit cu Irodiada, soția fratelui său. Reamintim că în ura ei de moarte, Irodiada a fost cea care a sfătuit-o pe fiica ei Salomeea să ceară de la Irod capul Botezătorului, după ce dansase în fața lui Irod și a oaspeților săi.

Sfântul Ioan Botezătorul
Sfântul Ioan Botezătorul

Însă Irod se temea că Ioan Botezătorul ar putea reînvia din morți odată ce trupul ar fi fost îngropat alături de cap. De aceea, ucenicilor le-a dat numai trupul sfântului ce a fost îngropat imediat în Sevastia, iar capul său a fost îngropat de Irodiada într-un loc ascuns şi necurat din curtea palatului, la mare adâncime

Potrivit doxologia.ro, Irodiada  avea o damă de curte numită Ioana, care era soţia demnitarului Huza de la curtea lui Irod. Ioana nu a putut accepta să vadă capul Omului lui Dumnezeu zăcând în necurăţie. Din acest motiv l-a dezgropat în secret și l-a dus la Ierusalim, îngropându-l în Muntele Elonului, într-un vas din lut.

Unde a fost îngropat capul Botezătorului

Întâmplarea este considerată de către creștini ca prima aflare a sfântului cap. După ceva timp distanță, un om bogat și foarte credincios, a renunțat la toate bunurile lumești și la poziția sa socială. S-a făcut monah cu numele de Inochentie. Sălășluia în locul în care a fost îngropat capul Botezătorului.

În dorința lui de a construi o chilie, Inochentie a săpat adânc și astfel a descoperit vasul de lut în care se afla capul Botezătorului. După ce a cinstit aceste sfinte moaște, Inochentie le-a îngropat tot în acel loc.

Capul rămâne acolo până pe vremea Sfinților Împărați Constantin și Elena. Apoi, cu ajutorul a doi monahi, sfântul cap ajunge la Emesa, în Siria, în posesia unui olar. În anul 453, episcopul Uranie al Emesei așază cinstitul cap al Botezatorului în biserică cu mare cinste. Așa a fost considerată cea de-a doua aflare a cinstitului cap.

Traseul capului Botezătorului se schimbă din nou, pe vremea luptei împotriva sfintelor icoane, când este îngropat la Comane. De acolo este dus la Constantinopol de Sfântul Ignatie, la mijlocul secolului al IX-lea, in anul 860, pe vremea împăratului Mihail. Aceasta din urmă este cea de-a treia aflare a cinstitului cap a Sfântului Ioan Botezătorul.

„Ca pe o dumnezeiască vistierie ascunsă în pământ, Hristos a descoperit capul tău nouă, Proorocule şi Înaintemergătorule; deci toţi adunându-ne întru aflarea lui, cu cântări de Dumnezeu grăitoare pe Mântuitorul lăudăm, Cel Ce ne mântuieşte pe noi din stricăciune cu rugăciunile tale”. (Troparul, glas 4)