Home » Life & Style » Care este semnificația Mărțișorului. De ce se poartă, de fapt, în piept

Care este semnificația Mărțișorului. De ce se poartă, de fapt, în piept

Ileana Mladinoiu / 01.03.2023, 11:32
Care este semnificația Mărțișorului. De ce se poartă, de fapt, în piept

Pe 1 martie românii se pregătesc să sărbătorească victoria primăverii în războiul ei împotriva iernii, moment în care femeile primesc mărțișoare, amulete norocoase, considerate o expresie a unității contrariilor: primăvară-iarna, lumină-umbră, fertilitate-sterilitate.

Care este semnificația Mărțișorului. Scurt istoric

Mărţişorul se poartă prins în piept pe tot parcursul lunii martie, după care, în câmpia românească, tradiţia spune să fie agăţat de un copac înflorit, în speranţa că tot anul va fi înflorit. Acest mărțișor este, de fapt, o împletitură fină formată din două fire împletite, unul alb și celălalt roșu, de care este atașată o figurină mică (o inimă, o literă, o floare, o potcoavă, un trifoi cu patru foi sau alte mici obiecte stilizate) care are rolul unui talisman. În prezent, mărţişorul a luat şi forma unor broşe mici sau brățări purtate la mână de către femei, cu aceleași fire împletite în alb-roșu, ce reprezintă cele două anotimpuri care încă se împletesc.

Istorie și legende în jurul Mărțișorului în România

Există mai multe legende în tradiția populară referitoare la originea mărțișorului, dintre care cele mai cunoscute sunt legenda Zeiței Primăverii și legenda Babei Dochia.

Cu ani în urmă, pe 1 martie, de sub zăpada din pădure a ieșit un ghiocel alb, plăpând și frumos ce fusese acoperit de mărăcini. Vântul de iarnă l-a văzut, s-a enervat și a dezlănțuit o furtună de zăpadă pe el. Mușcat de frig, ghiocelul a început să plângă. Zâna cea bună a Primăverii l-a auzit plângând și l-a întrebat de ce plânge. Ghiocelul a răspuns: „sunt acoperit de zăpadă și mor de frig”.

În timp ce dădea mărăcinii la o parte, zeița s-a înțepat în spini, iar picături de sânge au curs pe zăpadă, topind-o. Și din această legendă, unde triumful binelui asupra răului este asociat cu cel al sângelui roșu asupra zăpezii albe, poate deriva semnificația mărțișorului.

Care este originea cuvântului mărțișor

Originea cuvântului mărțișor provine din latină și se referă la luna martie. Totul ar fi început pe vremea dacilor, când părinții le-au oferit copiilor o monedă pe care cei mici o atașau de gât sau de mână. Materialul din care a fost realizată moneda (aur, argint sau bronz) trimitea la categoria socială a celui care o purta. De el era atașat și un fir împletit de lână roșie și albă sau cânepă. Rolul acestei monede era să aducă noroc pe tot parcursul anului deținătorului, să-l protejeze de rău și boli, iar cele două culori simbolizau lupta dintre bine și rău sau dintre viață și moarte.

Se mai credea despre mărțișor că, dacă va fi purtat timp de 12 zile, de regulă, le va aduce noroc copiilor, îi va menține sănătoși și curați precum argintul sau aurul.  Apoi, dacă nu mai era purtat, mărțișorul trebuia să fie pus într-un pom fructifer.  Dacă pomul era roditor în acel an, însemna că și copilului îi va merge bine în viață.

Folcloristul Simion Florea Marian spune că în anumite localități, mărțișoarele erau purtate și de fetele sau soțiile tinere, care credeau că acestea le vor păstra pielea albă, nearsă de soarele ce urma să dogorească toată vara.

De-a lungul timpului, monedele au fost înlocuite cu trifoi cu 4 foi, potcoave, coșuri sau inimioare mici. În Dobrogea, femeile poartă mărțișorul până sosesc berzele, apoi îl aruncă spre cer ca norocul să fie „mare și înaripat”.

În Transilvania, mărţişorul se putea prinde şi de coarnele animalelor sau la intrările în gospodărie, casă sau grajd, crezându-se că are funcţie de protecţie şi asigurare a sănătăţii în anul vegetaţional şi agrar ce urma.

Deci, în funcție de zonă, mărțișorul  era purtat la mână, la gât, mai rar, la picior, mai nou, pe piept, la reverul hainei, timp de 1, 3, 9,12 zile, toată luna martie, până la venirea berzelor și până înfloreau copacii.

Pe ce parte se pune

Însă, mărțișorul tradițional se pune în piept, neapărat pe partea stângă, în dreptul inimii, ca simbol al îndeplinirii tuturor dorințelor la început de primavară.

„Scopul purtării lui este să-ți apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ți-l faci binevoitor să-ți dea ce-i stă în putere, mai întâi frumusețe ca a lui, apoi veselie și sănătate, cinste, iubire și curăție de suflet. Țăranii pun copiilor mărțișoare ca să fie curați ca argintul și să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele și cine nu le poartă are să se ofilească”, spunea George Coșbuc.

Mărțișorul trebuie să fie de mici dimensiuni, pentru a fi purtat, și să aibă șnuruleț, ceea ce ne determină să nu putem considera că sunt mărțișoare mașinile de lux, ceasurile sau gențile de firmă pe care unele femei le ridică în slăvi de 1 Martie.

Mărțișorul românilor rămâne un simbol al primăverii în care puritatea și speranța se regăsesc. Mărțișorul face casă bună mai curând cu imaginația și sinceritatea decât cu excesul financiar. Șnurul tradiţional,  împletit doar din fire din mătase de culoare albă și roșie, chiar dacă nu mai este confecţionat de femeie în casă și este cumpărat, a rămas neschimbat. Valorile și semnificaţiile lui iniţiale sunt încorporate în el. Combinația de alb și roșu nu înseamnă altceva decât expresia vizuală a relației dintre om și mediul său de viață. „Albul reprezintă lumina, puritatea, candoarea, iar roșul viața, fiind expresia sângelui, deci pulsare, vitalitate și, întotdeauna, tinerețe; în firul mărțișorului se împletesc cele două semnificații-lumina și viața”, conform cercetătorului etnolog Doina Ișfănoni.