Cine a fost Victor Lustig și cum a ajuns să vândă Turnul Eiffel de două ori. Amănunte incredibile

Autoproclamat conte, Victor Lustig a fost unul din cei mai mari escroci din toate timpurile. Vorbitor de cinci limbi străine, impostorul a pus la punct până și cel mai mic detaliu, reuşind să vândă Turnul Eiffel nu o dată, ci de două ori! Iată cine a fost, mai exact, Victor Lustig și cum a pus la cale acest plan diabolic. Amănunte incredibile.

Cine a fost Victor Lustig și cum a devenit cunoscut

Despre el nu se știu prea multe lucruri nici acum. Conform interviurilor date din închisoare, acesta s-ar fi născut pe 4 ianuarie 1890, pe teritoriul de astăzi al Cehiei, în orașul Hostinné (în germană, Arnau). Cu toate acestea, în urma verificărilor făcute ulterior la oficiul de stare civilă din Hostinné, nu s-a găsit niciun copil cu numele de Victor Lustig. Din câte se cunosc, bărbatul provenea dintr-o familie săracă, fiind pasionat de trucuri încă de la o vârstă fragedă. Pe lângă talentul său deosebit, acesta avea și un șarm irezistibil, o inteligență deosebită și o capacitate incredibilă de manipulare.

La început, când acesta era foarte sărac, se îmbrăca din ultimii bănuţi într-un costum chic, îşi spunea „contele Lustig“ și frecventa cele mai la modă restaurante. Căuta să intre în vorbă cu diverşi potentaţi ai vremii, ajungând în anii 1900, să devină foarte cunoscut pentru numeroasele sale escrocherii, păcălindu-i chiar şi pe cei mai vigilenţi.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Un scurt articol din ziar l-a făcut să dea lovitura

În luna mai a anului 1925, un ziar din Paris a publicat un scurt articol despre starea deplorabilă a Turnului Eiffel. La 36 de ani de la ridicarea sa, acesta necesita reparații urgente. Autorul articolului a fost subiectiv și și-a expus părerea, spunând că ar fi mai ieftin pentru guvernul francez să îl dărâme şi să îl vândă la fier vechi, decât să investească bani în întreţinerea lui. Mulți ar fi trecut cu vederea poate peste acest articol, nu însă și Victor Lustig.

Plictisit de escrocherii mărunte, acesta a decis să dea lovitura și a trecut imediat la treabă. A angajat un falsificator, care i-a făcut mai multe documente cu antetul guvernului francez. A trimis scrisori către șase importanţi dealeri parizieni implicați în afaceri cu fier vechi și i-a invitat la un hotel elegant din oraş, pentru a discuta o chestiune urgentă. Scrisorile au fost foarte credibile, drept urmare, în ziua şi la ora indicate, cei şase se întâlneau cu Lustig.

Cu o identitate falsă, i-a convins pe afaceriști

Acesta s-a prezentat cu o identitate falsă, s-a întreținut câteva minute cu ei, după care le-a explicat celor şase că au fost selectaţi prin prisma reputaţiei lor de oameni de afaceri serioşi, în vederea colaborării cu guvernul francez pentru demolarea Turnului Eiffel şi valorificarea lui ca fier vechi, din cauza imposibilităţii continuării susţinerii costurilor de întreţinere. Aceștia au crezut toată povestea şi au fost de acord să-şi prezinte a două zi, în plicuri sigilate, ofertele de cumpărare a celor cca 7.300 de tone de fier care ar fi rezultat în urma demolării. Sigur, totul într-o discreție absolută, deoarece hotărârea guvernului francez nu trebuia să se publice până la perfectarea tuturor detaliilor.

A două zi, acesta a primit ofertele și a decis ca cea „câștigătoare” să fie a lui Andre Poisson, un întreprinzător prosper, dar uşor frustrat, ce simţea că nu face parte din elita comunităţii de business pariziene şi spera ca afacerea cu Turnul Eiffel să-l propulseze în top. Deși acesta era suspect la început, în urma discuției avută între patru ochi Lustig l-a convins și a primit, pe lângă cecul ce reprezenta preţul tranzacției, şi o sumă generoasă care îi răsplătea „bunăvoinţa”. Plin de bani, Lustig s-a urcat în primul tren spre Viena.

Prima escrocherie nu a ieșit la iveală

Surprinzător, escrocheria nu a ieşit la iveală. De la Viena, Lustig a urmărit timp de mai multe săptămâni ziarele pariziene, căutând să vadă ce se scrie despre isprava da, dar nu a găsit absolut nimic. De acolo, el a tras concluzia că Poisson nu l-a reclamat la Poliţie, pentru a nu risca supunerea la o imensă umilință care i-ar fi anulat pe veci orice şansă de a accede în elita de bussiness la care visa.

După doar o lună, încurajat de acest succes, Lustig s-a întors în Paris și a încercat să repete aceeași figuri, cu alţi şase dealeri de fier vechi. Însă, de aceastp dată nu i-a mai mers, pentru că victima l-a reclamat la Poliţie, înainte de a-i dea vreun ban. Drept urmare, escrocul a fost nevoit să fugă în Statele Unite. Aici a continuat cu înșelăciunile însă, a fost prin în cele din urmă și a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. Doi ani mai târziu, acesta a murit în închisoarea Alcatraz, din cauza unei pneumonii, la 57 de ani.