Codul bunelor maniere. Cum trebuie să-ți înveți copilul să se comporte la școală. Atunci când vine vorba de o conduită adecvată, cel mai bun exemplu pe care îl are un copil în acest sens provine chiar din familia sa. Părintele este cel care joacă un rol esențial în acest caz și este cel care îl poate ajuta pe juniorul său să aibă o pregătire temeinică din punct de vedere al bunelor maniere. Important de înțeles este faptul că cei 7 ani de acasă contribuie la personalitatea copilului, dar și la modul în care acesta ajunge să fie perceput la școală de către colegi și profesori.
Codul bunelor maniere joaca un rol semnificativ în viața unei persoane, indiferent de sex și vârstă. Regulile de bun simț ajung să ne definească personalitatea și să ne construiesc o anumită imagine în fața celorlalți.
Deseori, atunci când comportamentul unei persoane lasă de dorit se spune despre aceasta că îi lipsesc cei 7 ani de acasă, tocmai în ideea că nu a primit o educație corespunzătoare și că nu dă dovadă de niște regulli de bun simț.
Așadar, acest lucru se reflectă foarte mult în conduita copiilor. Indiferent ce fel de școlari sunt, elevi de nota 10 sau nu, prima impresie pe care o lasă se învârte în jurul normelor ce țin de codul bunelor maniere.
Cei 7 ani de acasă redă în mare parte mediul în care a crescut, exemplul pe care l-a avut în tot acest timp, dar și conduita care i s-a imprimat.
Primii ani de viață reprezintă perioada în care copilul reține tot ce vede, ce aude, fiind etapa în care explorează și este dornic să cunoască cât mai multe lucruri. Până ajunge să fie dat la creșă, grădiniță sau școală, acesta se află în sânul familiei sale, iar părinții sunt cei care îi pot fi cel mai bun model când vine vorba de bune maniere și de o conduită plăcută.
Ceea ce aude și ceea ce vede sunt informațiile pe care juniorul le va prelua și le va folosi mai departe. Așadar, regulile elementare îi pot fi explicate cu blândețe, calm și răbdare pentru a ajunge astfel să le dobândească.
Prima impresie este foarte importantă, tocmai din acest motiv conduita este semnificativă. La urma urmei, uneori ajungem să ni se pună o etichetă prin prima felului în care ne comportăm sau a cuvintelor pe care le folosim la o primă întâlnire.
Atunci când ajungi în fața unei persoane pe care nu o cunoști, bunele maniere te vor ajuta să faci diferența. Dacă ai o educație adecvată din acest punct de vedere vei fi perceput astfel, apreciat și admirat pentru comportamentul tău.
Tocmai de aceea este important că în momentul în care copilul pășește la școală printre colegii săi să aibă o conduită pusă la punct. Profesorul este într-adevăr cel responsabil să-l ajute să își dezvolte mintea prin gama de informații pe care i-o pune la dispoziție, însă părintele este cel care poate face primii pași în formarea personalității copilului său.
Lucrurile pe care acesta i le arată acasă vor ajunge astfel să facă parte din comportamentul său și să fie folosite în viața de zi cu zi. La întâlnirea cu noi persoane, la școală, la locul de joacă, în magazin, oriunde.
Prin urmare este important ca acesta să știe să nu depășească anumite limite, să nu fie obraznic, să respecte, pentru ca la rândul său să primească și el aceleași lucruri.
În momentul în care te afli într-un mediu, este indicat să ții cont de colegii tăi, să nu faci lucruri care ție nu îți plac, pentru că și ei vor avea același sentiment.
În primul rând, copilul trebuie să învețe că în viață unul dintre lucrurile importante este respectul. Motiv pentru care părinții trebuie să petreacă cât mai mult timp în compania copilului lor, să vorbească cât mai mult cu el, pentru a-i explica lucrurile de bază ce țin de o bună conduită.
Atunci când sunt situații în care copilul greșește, părintele nu trebuie să-l certe și să fie aspru cu el, ci să-i ofere cu calm și blândețe argumentele necesare pentru a-i demonstra de ce comportamentul său nu este unul potrivit.
Uneori prin joacă poți să-i arăți concret de ce nu e bine ca anumite lucruri să fie făcute. Comunicarea este foarte importantă, de aceea este esențial ca părintele și copilul să petreacă cât mai mult timp împreună. Adultul trebuie să fie atent la curiozitățile și nevoile copilului său pentru a încerca să-i ofere cât mai multe informații care îl pot ajuta.
De asemenea, părintele nu trebuie să treacă cu vederea momentele în care cel mic este supărat, ci să încerce să se apropie cât mai mult de el pentru a-l înțelege și a-l ajuta.
Este esențial ca adultul să știe că el este primul model în viața copilului său, iar cele mai multe informații se acumulează încă de la o vârstă fragedă. Prin urmare, treptat treptat copilul va împrumuta elemente din comportamentul părintelui său.
Ce vede acasă, va ajunge să facă la școală. Dacă părintele său obișnuiește să aibă un limbaj agresiv acasă, să fie deseori nervos, să trântească ușa, să țipe, să vorbească urât, aceste lucruri vor ajunge cel mai probabil și în conduita copilului.
Dar dacă juniorul are parte de un mediu liniștit, cu vorbe bune, iubire și blândețe, și el va desprinde aceleași trăsături.
Dacă este să construim o listă cu bunele maniere pe care un copil ar trebui să le dobândească, astfel încât să ajungă să le folosească apoi la școală, atunci vom nota în revistă unele dintre cele mai cunoscute reguli de bun simț.
Câteva sfaturi/recomandări de bun simț pentru micul școlar: