De ce nu se spune pe nume până la botez. Superstiții din popor mai puțin știute

Motive pentru care copiii trebuie botezați sunt destule. Primiți de dragostea lui Dumnezeu, ei pot fi uniți cu Hristos și botezați în credința bisericii. Părinții trebuie să se angajeze să-și educe copiii în credința creștină, iar nașii și comunitatea vor colabora pentru îndeplinirea acestei sarcini. Iată de ce nu se spune pe nume până la botez.

De ce nu i se spune copilului pe nume până la botez

Biserica este cea care îi botează pe copiii mici pe baza credinței părinților lor creștini. În felul acesta, ea vrea să-și exprime convingerea că a fi creștin înseamnă un dar oferit gratuit de la Dumnezeu. Până la urmă, botezul este sacramentul credinței. Mulți sunt cei care se întreabă dacă nu ar fi mai bine ca un copil să devină adult, pentru a putea să-și declare personal credința creștină.

Se poate răspunde că botezul este mai mult decât un simplu semn de credință. Este și cauza credinței și produce ca efect iluminarea interioară. Harul primit prin botez, acțiunea Duhului Sfânt cu darurile sale și credința care există în cadrul unei familii creștine vor ajuta un copil să răspundă treptat cu propria credință.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Ea va avea un viitor dacă acest angajament al părinților de a transmite credința copiilor lor există cu adevărat. Fără acest angajament, biserica preferă să amâne botezul până când sunt îndeplinite condițiile necesare.

Botezul, primul pas făcut de un nou-născut în lumea spirituală

În scrisoarea către Corinteni, apostolul Pavel spune: „Şi eu am botezat familia Ştefanei”. În cartea Faptele Apostolilor, Pavel ne spune cum, în orașul Filippi, botezase o doamnă numită Lidia „cu toată familia ei”, iar Sfântul Augustin zice: „Copililor, Biserica Mamă le împrumută picioarele altora ca să vină, inimile altora ca să creadă, limba altora ca să-și afirme credința”.

Concluzionând această tradiție a existat încă din cele mai vechi timpuri ale bisericii și a fost păstrată chiar și de Luther, fondatorul protestantismului.

Botezul, ca prim pas făcut de un nou-născut în lumea spirituală, cunoaște numeroase tradiții, cât superstiții transmise prin viu grai de la o generație la alta. Cert este că botezul poate fi săvârșit doar de un preot sau un episcop, în biserică-în pridvor, în pronaos sau într-o încăpere anume rânduită din curtea bisericii.

Superstiții din popor legate de botez existente în diverse zone ale țării

• Apa în care a fost botezat copilul trebuie să fie aruncată la rădăcina unui copac. În caz contrar, micul creștin va fi însoțit de ghinion;
• Copilul nu trebuie să fie botezat cu numele unei rude decedate, altfel nu va avea nici el zile;
• În timpul creștinării în biserică este bine să se pună bani în cristelniță, pentru ca nou-născutul să aibă noroc în viață;
• Copilul nu i se spune pe nume până la botez, altfel va fi „atacat” de spirite rele, îi va merge rău în viață etc.

Așadar, există credința că numele trebuie pus la botez. Adesea se invocă faptul că este bine sa-i rostești numele copilului numai după botez, chiar dacă repetăm. Astfel s-a ajuns ca  termenul „a boteza” să semnifice „a da nume”.

Acest lucru se face la opt zile după nașterea copilului, în amintirea zilei a opta, când Hristos, născut din Sfânta Fecioara Maria, a fost adus la templu și tăiat împrejur, punându-I-se numele Iisus, potrivit Legii, nume dat de înger. Punerea numelui presupune prezența pruncului în biserică, în timp ce rugăciunea „la femeia lăuză” se citește în casă.

Altfel spus, nu la botez copilul trebuie să primească numele, ci la opt zile după naștere, cu condiția să nu fie strigat înainte pe numele respectiv. Totuși, se recomandă ca sa fie botezat cu numele pe care l-a primit, așa cum s-a specificat mai sus.

Botezul pruncilor este considerat ca un „privilegiu” pe care biserica l-a acordat întotdeauna familiilor creștine datorită credinței părinților și nașilor. Însă, se poate spune că atunci când părinții creștini cer botezul copiilor lor, cer ceva bun și rezonabil. Acest sacrament va fi mereu calea cea mai potrivită pentru o viață creștină viitoare.

Ileana Mlădinoiu