Home » Life & Style » Mielul de Paște, simbol și semnificație. De unde a pornit tradiția tăierii mielului de Paște

Mielul de Paște, simbol și semnificație. De unde a pornit tradiția tăierii mielului de Paște

Voicu Costin / 21.04.2022, 08:30
Mielul de Paște, simbol și semnificație. De unde a pornit tradiția tăierii mielului de Paște

Tradiția sacrificării porcului este de Crăciun este la fel ca a mielului de Paște. Nu este lipsită de pe nicio masă mielul, indiferent dacă este friptură, ciorbă, drob sau alte preparate alese făcute cu atenție de gospodine și bucătari. Dar de ce suntem obișnuiți să consumăm miel în această perioadă sfântă? Care este adevăratul motiv și de ce este mielul ales pentru sacrificare?

Simbolul mielului

Mielul este un simbol al reînnoirii, renaşterii, victoriei vieţii asupra morţii, bunătăţii, purităţii, inocenţei. Încă din timpuri străvechi, mielul era considerat una din jertfele cele mai potrivite pentru salvarea sau mântuirea cuiva. Încă de când Cain l-a ucis pe Abel și a sacrificat un miel pentru răscumpărarea păcatelor.

Acest simbol a fost folosit prima oară în cultul lui Dionysius, ce îngloba un ritual în care un miel era aruncat într-o prăpastie pentru a-l îmbuna pe Pylaochos, gardianul porţilor infernului. În acest fel, zeul Dionysus putea să revină pe malul lacului Lerna, de unde coborâse în lumea subpământeană în căutarea mamei sale.

În Vechiul Testament, mielul sau oaia simbolizează Israelul, ca parte a turmei lui Dumnezeu. Chiar şi în zilele noastre, simbolismul mielului ca victimă a sacrificiului este întâlnit în reînnoirea din Paştele iudaic, în moartea şi învierea lui Hristos, mielul lui Dumnezeu, din Paştele creştin, şi în sacrificiul din Ramadanul musulmanilor.

Atunci când Ioan Botezatorul l-a văzut întâia dată pe Hristos, a strigat: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” Un „miel” care înlătură păcatele lumii asociat, în primul rând, cu sacrificiul. Aşa cum evreii au fost eliberaţi din Egipt prin sângelui mielului.

Creştinismul timpuriu este asociat cu profeţia din Vechiul Testament în care se vesteau suferinţele lui Mesia simbolizat de imaginea unui miel dus la tăiere. Mielul este întruchipat de muntele Sion şi centrului sfântului Ierusalim, în Apocalipsă.

Apariția mielului de Paște

Din timpuri străvechi, se consideră că un miel ieșit cuiva în drum, în preajma zilei de Paște, prevestea noroc și împliniri. De fapt, obiceiul de a se sacrifica și mânca un miel cu ocazia Paștelui este legată de ieșirea poporului evreu de sub stăpânirea egiptenilor, ce a anticipat jertfă lui Iisus Hristos pe cruce.

Tăierea mielului este întâlnită nu numai în Vechiul Testament, ci și în Noul Testament. În Ieșirea (a doua carte a lui Moise) 12:3-11 se zice:

„Vorbește deci la toată obștea fiilor lui Israel și le spune: În ziua a zecea a lunii acesteia să-și ia fiecare din capii de familie un miel; câte un miel de familie să luați fiecare. Și să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă și cu ierburi amare. Dar să nu-l mâncați nefript deajuns sau fiert în apă, ci să mâncați totul fript bine pe foc, și capul cu picioarele și măruntaiele. Să nu lăsați din el pe a doua zi și oasele lui să nu le zdrobiți. Ceea ce va rămâne pe a doua zi să ardeți în foc. Să-l mâncați însă așa: să aveți coapsele încinse, încălțămintea în picioare și toiegele în mâinile voastre; și să-l mâncați cu grabă, căci este Paştile Domnului.”

Potrivit Sfântului Grigore de Nazianz, mielul a fost ales de Dumnezeu ca un simbol al blândeţii, semnificându-l atât pe greşitorul Adam, cât și pe viitorul Mântuitor Iisus. Tăierea mielului către seară prefigura timpul zilei când urma să se sacrifice pe cruce Iisus, în timp ce gătirea lui pe foc semnifică adevărul și eternitatea credinței aduse de Mesia.

Isidor Pelusiotul vedea frigerea mielului drept un act pascal, întruchipând unirea focului dumnezeiesc cu carnea lumească și având drept scop final eliberarea de păcatele pământești. În cadrul Paștelui creștin, friptura de miel reprezintă un fel de mâncare ritual, având darul de a aduce aminte și a sublinia sacrificiul lui Iisus, păcatele noastre asumate de El, și învierea Sa.