Neam sau ne-am. Când și cum se scrie corect

În general, oamenii, după ce au făcut unele eforturi ca să-și însușească modul de scriere a unui cuvânt, nu prea mai sunt dispuși să-l abandoneze, mai ales cei din generația veche. Tinerii, care învață întâi de la cei mai mari, elevii, îl vor adopta greșit. Vine rândul școlii, al dascălilor să corecteze deprinderea, să-i îndrepte pe drumul bun, explicându-le pe ce considerente aceștia trebuie să aleagă ortografierea cuvintelor. Exprimarea și scrierea îngrijită bazată pe reguli de analiză justă nu dăunează. Dimpotrivă, elimină orice confuzie.

Neam sau ne-am. Ce e bine să știi despre cele două variante

Pentru neam, avem următoarele argumente:

1.Neam este substantiv comun, simplu, de genul neutru, aici nearticulat, numărul singular.  Semnifică popor, rudă, mulțime, națiune, seminție, trib, populație. Prin urmare, se va scrie într-un singur cuvânt. La plural face neamuri. Aici sunt toate persoanele înrudite între ele prin sânge ori prin alianță sau reprezintă rând de oameni din aceeași generație.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

De ex.: Ei sunt „neam” cu tine. Unde „neam” are sensul de rudă de-a ta.

Romanii fac parte dintr-un „neam” neînfricat. „Neam” se traduce prin popor neînfricat.

2.Neam este ca parte de vorbire tot substantiv, dar se referă la specie, varietate, soi, fel, gen. Se scrie legat.

De ex.: Bujorul de munte face parte din „neamul” Rhododendronului, adică din genul/felul/soiul botanic Rhodendron.

3.Neam ca locuțiune substantivală are aceeași ortografiere.

De ex.: Mi-am dat seama după comportament că Ștefan este „neam prost/de traistă/bădăran/necioplit/mitocan”.

4.Neam-locuțiune adjectivală cu înțelesul: de neam bun, de neam mare etc.

De ex.: Omul acesta este de neam mare.

5.Neam ca adverb, scris într-un cuvânt, cu înțelesul de: deloc, câtuși de puțin, nimic.

De ex.: Dacă nu vor învăța temeinic, elevii nu se vor descurca „neam” (deloc).

6.Neam în tot felul de expresii, cum ar fi: de tot neamul/de toate neamurile (de toate națonalitățile), a-și trage neamul din (a proveni de la/a se trage din).

De ex.: Geto-dacii se trag din neamul tracilor.

Neam sau ne-am. Când se scrie cu cratimă

Argumente pentru scrierea cu cratimă a lui ne-am:

La o analiză atentă a lui „ne-am”, vom constata că se pronunță într-un singur cuvânt, la fel ca neam (sunt omofone). Cratima pusă în acest caz, ca semn ortografic propriu-zis, marchează rostirea împreună a două părți de vorbire diferite.

Este vorba de pronumele reflexiv „ne”, în Ac., și verbul auxiliar „am”, cu care se formează perfectul compus al unui verb.

De ex.: „Ne-am” prezentat la ghișeul 4, pentru a plăti o taxă. Ne-am prezentat, la infinitiv face a se prezenta. Pentru conjugarea lui, vom folosi formele neaccentuate ale pronumelui personal (eu m-am prezentat…noi ne-am prezentat).

Așa „ne-am” înțeles, așa vom proceda. La infinitiv, ne-am înțeles face a se înțelege (în conjugare, eu m-am înțeles…noi ne-am înțeles).

„Ne-am” apărat singuri la proces. A se apăra la infinitiv (în conjugare, eu m-am apărat… noi ne-am apărat).

La final, trebuie să mai știți că veți întâlni propoziții în care veți găsi ambele variante. Să fiți atenți la înțelesul fiecăreia dintre ele, ca să le puteți întroduce corect acolo unde aveți trebuință.

De ex.: Astăzi „ne-am” dus în vizită la un „neam”.