Prima femeie Papă. A ascuns zeci de ani că este femeie. Cum s-a aflat adevărul

Prima femeie Papă. Povestea sa a apărut pentru prima dată în cronicile secolului al XIII-lea, fiind ulterior răspândită în întreaga Europă. Se pare că,  în timpul Evului Mediu, a existat o femeie care a devenit papă după ce s-a deghizat în bărbat. Iată cine a fost ea şi cum şi-a găsit tragicul sfârşit.

Prima femeie Papă

Ioana, prima și singura femeie Papă, s-a născut în anul 818, în Meinz, Germania. Era fiica călugărului englez Williglad şi al Iuditei (până în secolul al X-lea călugării englezi aveau voie să se însoare). Tatăl ei a învăţat-o să citească şi să spună rugăciuni în limba engleză, greacă (bunicul lui era grec), iar după ce a murit mama ei, la doar opt ani, acesta i-a dat să citească cărţi de dogmatică, magie, scolastică, demonologie şi altele, pentru a fi bine pregătită în viață.

Ioana avea o memorie excepțională şi ţinea predici religioase alături de tatăl ei. La vârsta de 15 ani, a rămas și fără tată. Neavând un adăpost și hrană, aceasta s-a hotărât să se facă călugăriţă. S-a dus la mânăstirea de maici din Mosbach, stareţa Biltrude instalând-o în chilia nr. 10, care era şi biblioteca mânăstirii. A stat doi ani, citind tot ce era în bibliotecă. La un moment dat, Monseniorul Raban, conducătorul mânăstirii de călugări benedictini din Fulga, l-a trimis pe călugărul Fromentin cu o scrisoare la stareţa acestei mănăstiri, prin care o ruga să-i trimită o copie după „Epistolele Sf. Pavel”, dar scrise cu litere de aur.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Copierea acestor epistole a durat aproape trei săptămâni, timp în care Ioana și Fromentin s-au îndrăgostit. După o săptămână de la plecarea acestuia, grădinarul Mânăstirii din Mosbach i-a înmânat discret surorii Ioana o scrisoare de la el, prin care îi cerea o întâlnire pentru a putea fugi din mânăstire.

S-a strecurat la mânăstirea de călugări benedictini

Aceasta a răspuns dorinței lui Fromentin și a mers la întâlnire. A îmbrăcat-o într-un costum bărbătesc, pentru a putea fi primită, fără probleme în mânăstirea de călugări benedictini din Fulga, devenind astfel „Fratele Ioan”. Cei doi au locuit chiar și în aceeași chilie. Faptul că se născuse fără sâni, a ajutat-o foarte mult în a nu fi descoperită.

Timp de șapte ani, nimeni nu a bănuit nimic despre adevărata identitate a acesteia. Până într-o noapte, când, părintele Corbin (spânul din mânăstire, un intrigant), ascultând la uşa chiliei lui Fromentin şi auzind vorbe de dragoste şi scârţâitul patului, le-a bătut în uşă, spunându-le: „bată-v-ar Dumnezeu de homosexuali”. În dimineaţa zilei următoare, cei doi au fugit din mânăstire, pribegind prin lume aproape un an de zile. Au ajuns la Atena, unde s-au stabilit pentru moment.

Au fost cazaţi în mânăstirea Dafne, de la periferia Atenei

Episcopul le-a oferit celor doi călugări dreptul de a dormi şi a face rugăciuni într-un schit din apropierea Atenei. Aici aveau să locuiască vreme de opt ani și tot aici, părintele Ioan avea să țină cu regularitate predici frumoase, care i-au atras pe mulţi oameni din Atena. Nimeni nu îi cunoștea adevărata identitate.

În timp, Fromentin devenise tot mai gelos pe acesta, deoarece ajunsese să fie foarte iubit de toată lumea. La un moment dat, Ioana împlinise 30 de ani şi nu mai voia să stea în acel schit. Simţea că trebuia să se dedice unei altei chemări, astfel că, cei doi au pornit din nou la drum. După câteva zile au ajuns în portul Pireu, de unde urmau să se îmbarce într-o corabie cu destinaţia Roma. Cum aceasta știa limba latină, au găsit o corabie ce pleca chiar a doua zi dimineaţă la Roma. Însă, în dimineața următoare, Ioana a fugit de lângă Fromentin, urcându-se numai ea pe acea corabie. Ajunsă la Roma, în haine de călugăr, a început să își caute de lucru, apelând la Colegiul Sf. Martin.

A devenit un profesor respectat de toată lumea

După ce a fost examinat ore întregi, preoții au rămas extrem de surprinși de învățăturile pe care le știa, fiind numit, pe loc, profesor de teologie. Astfel, Ioana a schimbat haina de călugăr cu cea de profesor de Colegiu, fără a i se afla adevărata identitate. Era asistată de un public numeros, adesea în frunte cu Papa Leon al IV-lea, care îi ascultau învățăturile cu mare interes. Devenise cunoscută chiar şi în străinătate. Ulterior, Papa Leon a decis să îl numească pe Ioan (Ioana) ataşat persoanei sale, primind titlul de „secretar secret”.

Și, văzându-i dragostea de muncă şi faptul că era supus, la scurt timp l-a numit pe Ioan fiul lui, acesta reușind să câștige stima și recunoștința tuturor. Ulterior, Papa Leon a căzut bolnav la pat, unde a zăcut până în clipa morţii. Înainte de a-și da ultima suflare, Papa i-a cerut lui Ioan să aibă mare grijă de unicul său nepot, Florus, care nu avea nici 20 de ani. După ceremonia de înmormântare, venise momentul să fie ales un nou papă. Adunată în Piaţa Sf. Petru, populaţia Romei l-a ales ca papă pe secretarul Ioan, astfel acesta devenind Papa Anglicus al VIII-lea și prima femeie Papă.

Prima femeie Papă a avut un sfârșit îngrozitor. Dorințele carnale au dat-o de gol

Deși era iubită și respectată de toți, la cei 40 de ani, prima femeie Papă simţea nevoia unei iubiri intime, la fel ca cea cu Fromentin. Cum camera sa era alături de camera unde dormea Florus, aceasta s-a aruncat în braţele lui. Nimeni nu aflase de dragostea lor. Ulterior, au venit vremuri grele, cu secetă şi lăcuste, motiv pentru care s-a organizat o procesiune de rugăciune către Dumnezeu. Papa a condus procesiunea călare pe asin, însă acuza dureri mari de stomac.

Când au ajuns în centrul pieţii Latra, a urcat cu greu și cu dureri pe treptele de lemn care duceau spre falnicul tron înălţat în mijlocul pieţii. A sfințit cele patru puncte cardinale, a luat în braţe o icoană mare şi grea pentru a face semnul crucii, moment în care icoana i-a căzut din mână, acesteia i-a făcut rău și a căzut, rostogolindu-se pe scări. Preoţii i-au sărit imediat în ajutorul, desfăcându-i hainele pentru a putea respira cum trebuie.

Însă, deodată, dintre picioarele papei a căzut un prunc care ţipa foarte tare. Șocați, preoții au început să își facă semnul crucii, timp în care, publicul prezent s-a repezit către papă și l-au omorât atât pe el, cât și pe prunc. Toată lumea a aflat atunci că papa era, de fapt, o femeie şi se numea Ioana. Explicaţiile le dăduse chiar Florus, care era acolo, el fiind și cel care a îngropat-o pe Ioana.

Cercetătorii din zilele noastre susțin însă că această poveste nu este bazată pe fapte reale şi că de fapt instituţia papalităţii din acea vreme nu era cunoscută pentru sfinţenie, ci era o epocă tulbure. Cu toate acestea, deși i-au şters numele din evidenţa papilor, încă mai sunt unele înscrisuri cu numele ei.