Săgeata lui Cupidon. Cine a fost de fapt Cupidon și de unde provine celebra expresie

Săgeata lui Cupidon a făcut multe victime, iar tinerii se îndrăgostesc la prima vedere, după ce au fost loviți de noroc. Bebelușul drăguț cu aripi de înger, care are doar un scutec pe el, ajută tinerii să se îndrăgostească, după ce săgeata i-a lovit în inimă sau în spate. Care este originea și semnificația celei mai populare expresii aflăm în articolul următor!

Cupidon, zeul iubirii erotice

În mitologia clasică, Cupidon (care înseamnă „dorință pasională”) este zeul dorinței, al iubirii erotice, al atracției și al afecțiunii. El este adesea portretizat ca fiind fiul zeiței iubirii Venus și al zeului războiului Marte. El este cunoscut și în latină ca Amor („Dragoste”). Omologul său grec este Eros.

Deși Eros este în general portretizat ca un tânăr înaripat, în arta clasică greacă, imaginea sa a dobândit arcul și săgeata care reprezintă sursa lui de putere. O persoană, sau chiar o zeitate, care este lovită de săgeata lui Cupidon devine iubitoare.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Cupidon a fost o figură populară în Evul Mediu, când, sub influența creștină avea adesea o dublă semnificaţie: iubirea cerească și cea pământeană. În cultura populară contemporană, Cupidon este prezentat trăgând cu arcul, pentru a face ca oamenii să trăiască dragostea romantic. Ziua Îndrăgostiților este serbată de români pe 24 februarie.

Romanii au reinterpretat miturile și conceptele referitoare la zeul Eros folosindu-l pe Cupidon în propria literatură și artă. În tradiția greacă, Eros avea o genealogie dublă, contradictorie. El a fost printre zeii primordiali care au apărut asexuat. După apariţia lui, zeitățile au fost născute prin uniuni bărbat-femeie.

De ce apare Cupidon înaripat

În literatura latină, Cupidon este de obicei amintit drept fiul lui Venus. În tradiția clasică ulterioară, Cupidon este cel mai adesea privit ca fiul lui Venus și Marte, a căror relație amoroasă reprezenta o alegorie a Iubirii și Războiului. Dualitatea dintre erosul primordial și cel conceput sexual semnifică iubirile cerești și pământești, chiar și în epoca creștină.

Cupidon este înaripat, pentru că îndrăgostiții sunt fugari și ar putea să se răzgândească. Simbolurile lui sunt săgeata și torța, „pentru că dragostea rănește și dă foc  inimii”. Aceste atribute și interpretarea lor au fost stabilite în antichitatea târzie. Cupidon este, de asemenea, descris uneori legat la ochi și descris ca orb, nu atât în ​​sensul de nevăzător, deoarece vederea persoanei iubite poate fi un stimulent pentru a iubi, așa cum este descris de Shakespeare în „Visul unei nopți de vară”.

Săgețile lui Cupidon

Cupidon poartă două feluri de săgeți, una cu un vârf ascuțit de aur, iar cealaltă, cu un vârf tocit de plumb. O persoană rănită de săgeata de aur este plină de dorințe incontrolabile, iar cel lovit de plumb simte aversiune și dorește doar să fugă de iubire.

Utilizarea acestor săgeți este descrisă şi de poetul latin Ovidiu. Când Apollo îl batjocorește pe Cupidon pentru că este arcașul mai mic, Cupidon îl împușcă cu săgeata de aur, dar o lovește pe nimfa Daphne, cu săgeata de plumb. Prinsă de avansurile nedorite ale lui Apollo, Daphne se roagă tatălui ei, zeul Peneus, să o transforme într-un laur, arborele sacru pentru Apollo. Este prima dintre mai multe aventuri amoroase nereușite sau tragice pentru Apollo.

Expresia „Săgeata lui Cupidon” este sinonimă cu iubirea. Când două persoane se îndrăgostesc, se poate spune că au fost atinşi de „Săgeata lui Cupidon”.